Paul, un vechi prieten de-al meu, fost coleg de facultate, devenit contabil din vocație, ca și mama lui, m-a vizitat acasă zilele trecute. De obicei, ne vizitam periodic, din curtoazie, însă de această dată Paul avea niște planuri lucrative foarte precise. Intenționa să-și deschidă propria firmă de contabilitate. Mai mult, ar fi vrut să mă coopteze și pe mine în firmă, mai ales că știam să lucrez cu un program de facturare avize, facturi, chitanțe și bonuri fiscale.

L-am invitat în living pe Paul și am adus niște cafea. Pentru noi, vechi cafegii, foarte probabil, cafeaua nu mai avea efectul scontat, oricât de tare ar fi fost, deveniserăm imuni. Totuși, ne plăcea gustul ei. După ce ne-am așezat față în față, amicul meu sorbi din ceașcă, își aprinse o țigară și mă abordă abrupt:

– Coane, m-am săturat să lucrez pentru un patron prea puțin recunoscător pentru eforturile pe care le fac pentru păstrarea unei contabilități curate și clare. Poate veni oricine în control, totul e legal de la a la z. Și la zi! În plus, cu contabilul șef nu mă înțeleg prea bine, ideile lui despre lume, viață și profesie fiind deja revolute. Și tare îi place să se asculte! Pe el l-aș lăsa bucuros cu istoria contabilității, iar eu  am nevoie de aer proaspăt, să lucrez cu niște tineri absolut normali, cu concepții normale pentru secolul ăsta…

– Păi, n-ai de face, trebuie să lucrezi, Paulică, chiar dacă te-ai săturat de toanele șefului tău! Ai destule facturi de plătit, nevastă, copil și poate chiar și vreo amantă de întreținut, am glumit eu, știindu-l familist convins.

– Ba am două mai mici! Nici nu mă las de meserie, omule, însă m-am gândit că cel mai bun lucru e să fiu propriul meu șef!

– Aha, nebunaticule, vrei să devii capitalist cu firmă proprie…

– Adevăr grăiești, boierule! Și dacă învârți bine cifrele și ai auzit de vreun program facturi, așa cum știu eu, poate că ai vrea să tragem amândoi la aceeași căruță.

– Adică să lucrez la firma ta, Paulică?

– Nu, coane! Să lucrăm ambii la firma noastră!

– A, deci să fim acoliți… Și cum vezi tu afacerea asta a noastră?

– Păi eu am căpătat niște cunoștințe despre antreprenoriat, tu te lauzi că știi să lucrezi cu un program facturare simplu si inteligent, am încredere în tine, ne înțelegem bine, cât de cât, ne cunoaștem de ceva vreme…

– Eh, ne știm de când eram copii, Paulică, mă enervezi de peste 30 de ani! Cât despre acel program de facturare, să știi tu că-i foarte simplu, dar mai deștept decât amândoi la un loc!

Paul își strivi mucul de țigară în scrumieră, se ridică, deschise geamul, respiră adânc și murmură:

– Și cum de-ai ajuns să lucrezi tu cu programul ăsta minune?

– Păi am găsit o reclamă pe net și chiar voiam să înlocuim un program complicat, vechi de când era Tutankamon țânc. Alții îl lăudau, cică ar fi grozav, fiindcă include toate facilitățile pentru a putea lucra cât mai ușor. L-am folosit și noi gratis o lună, ne-a plăcut și l-am achiziționat cu mai puțini bani decât crezi. Unii spun că-i fiabil. Eu auzisem că Genius Software e o companie de încredere. Într-adevăr, programul e ușor de activat, de configurat și lesne de utilizat, nici nu trebuie să știi contabilitate…

– Cum, coane, a admis chiar și contabilul șef că aveți nevoie de un program nou?!

– Da, dar numai la sugestia patronului! Știi, acesta are un stil propriu de a-ți impune un lucru, făcându-te să crezi că este ideea ta și el e de acord cu ea…

– Vezi la ce sunt buni patronii? Ce zici, boierule, te bagi în afacerea asta? De fapt, e ideea ta și eu unul o aprob…- Da, dar numai la sugestia patronului! Știi, are un stil propriu de a-ți impune un lucru, făcându-te să crezi că este ideea ta și el e de acord cu ea…

– Vezi la ce sunt buni patronii? Ce zici, boierule, te bagi în afacerea asta? De fapt, e ideea ta și eu unul o aprob…