Cine vrea să vadă un film antrenant? Un film plin de acțiune de la un capăt la altul? Un film pe care ni l-am dorit de când eram copii? Un film în care stai pe margine încordat ca Mickey la un meci al lui Rocky. Un film de geniu? cine vrea să vadă? Voi? Luați d-aici nene. Pacific Rim. Începe azi la cinematografe. Nu veți regreta că l-ați văzut.

Probabil ați crede că e film pentru copii, privind trailerul.

– Ah, altă încercare de-a copia Transformers

Nu, nu vrea să copieze Transformers. cu toate că are miliarde de efecte speciale. Și nu, n-ar fi fost mai bine să-l facă direct pe calculator.
Emil spunea că n-a văzut film mai prost cu așa efecte speciale mișto de la Avatar încoace. Iar Avatar e filmul cu cele mai mari încasări din istorie.
Adevărul e că la Pacific Rim, ori îl iubești, ori îl urăști. Însă orice ai face nu te poți dezlipi de el.

Vă dau un sfat. Nu vă omorâți cu băutul sucului în timpul filmului. să nu v-apuce durerile facerii. nu de alta, însă nu veți putea pleca, de frică să nu pierdeți o fază. După ce-am ieșit de la film, jumătate erau la toalete, făceau cozi de parcă s-ar fi dat ulei și zahăr gratis. Veți vedea și nelipsitele clișee, precum și sacrificiul uman pentru binele omenirii, poate la fel de emoționant ca-n Armageddon și Independence Day. Însă vă spun de pe acum că nu vă veți plictisi.

Haideți să vă spun și câteva cuvinte despre filmul în sine.

Într-un viitor, nu foarte îndepărtat, apare un monstru pe unde nimeni nu se aștepta. Din Oceanul Pacific. Și dă-i teroare pe continent american. Zeci de mii de morți, sute de mii de răniți, cartiere întregi făcute zob. Ca Godzilla. După 6 luni, un alt monstru d-ăsta apare la Manilla și distruge tot în cale. După 6 luni. în altă parte.

Atunci toate țările lumii au căzut de acord că trebuie să facă ceva. Să poată opri creaturile astea. au aflat de unde vin. O poartă către un univers paralele, la vreo 3000 de metri adâncime, în ocean. au aruncat bombe nucleare, fără niciun efect. Poarta aia, când vedea bomba, o scuipa înapoi.
Atunci țările lumii au creat niște roboți uriași, pentru a se lupta cu monștrii.
Roboții ăștia era conectați la mintea a doi piloți. doi piloți care, de regulă, erau rude, deoarece era vorba de neuro-compatibilitate. Ce gândea unul făcea celălalt și tot așa. Iar robotul, numit Jager, era conectat la mințile lor. Piloții au devenit vedete internaționale. Însă de la o vreme, apăreau monstruleți (vorba vine monstruleți, deoarece erau din ce în ce mai mari) și lumea nu avea timp să se pregătească. Luptau pe bandă rulantă. China avea un robot cu trei brațe, deoarece era controlat de 3 tripleți. Rușii aveau cel mai mare și cel mai greu robot, australienii aveau unul care arunca bombe din piept.

Iar americanii, îl aveau pe Gipsy Danger. Andrei spunea că are numele ăsta pentru că era-n pericol de-a fi furat ți vândut la fier vechi.

Eh, pe Gipsy Danger lucrau 2 frați. Iar în timpul unei lupte cu un monstru, ăla reușește să spargă carcasa robotului și să halească unul dintre frați. Celălalt a simțit tot, deoarece erau interconectați neuronal. Ceva de nedescris. Și de aici începe toată nebunia.
V-am spus, în 100 de minute sau cât a avut filmul, nu cred c-au fost 5 minute statice.
Până și dialogurile erau atât de mișto, încât era păcat să pierzi o replică.

Un film în care am văzut bărbați în toată firea în sală lovind cu pumnii în aer, într-un monstru imaginar. De fapt, fiind 3D, nu prea era imaginar, aveai impresia că bestia se năpustește una-două în sală…
Mulțumim Mediapro Distribution și Guillermo del Toro pentru acest film, din punctul meu de vedere GENIAL!