V-ați jucat vreodată în copaci? V-ați pierdut în pomi? Și nu neapărat când erați mici, ci și acum, mari fiind. Da, eu m-am piedut în pomi.
Când eram mic mă cățăram mai ceva ca o maimuță. Acum mă uit la coroana lor și mă pierd… în visare!

Cineva întrebase dacă ai sta 3 luni fără internet sau telefon mobil, ca la sfârșit să primești 1 milion de dolari. Cine ar face-o? Cum ar fi viața fără PC? Să nu joc eu un LOL, sa nu dau eu jos un film de pe torente? Nu, nu, nu! Imposibil. Așa ceva n-ar exista. Dar a fost cândva. Pe vremea când eram pierdut îm pomi. Adică acum 20 de ani nene. Atunci aveam TV în schimb…
Ce mai umblam prin păduri cu cuțitul de bucătărie șterpelit de la bunica, cu o fâșie dintr-o căptușeală a unui palton, legat la cap ca Rambo. Mamă, mamă, ce răcneam la indienii speriind păsări, viespi, șerpi, vânt, tot ce misca…
La țară era viața frumoasă. Aș vrea acum să am bani să renovez casa aia bătrânească. Dacă aș putea, m-aș muta acolo. Cică merge netul, cu stick. Și bașca am semnal la mobil, cică și-au tras unii și cablu TV și net. Mi-aș renova grădina și mi-aș pune câțiva pitici de gradina, așa, de decor. Ar mai avea cineva din sat așa ceva? Sau fantani arteziene de gradina? Evident nu! Dar și ăia din sat mă știu de nebun. În sensul bun, nu nebun de legat.

Știu că în fiecare vacanță, cum ajungeam la țară îmi făceam arc și săgeți. De n-am jupuit toți duzii din grădină nu m-am lăsat… Era curtea plină de așchii și crengi rupte. Frunzele le dădeam drumul la capre și imediat le haleau. Mai rău cu băgatul lor la loc în staul. Căci ălora, când le-ai dat oleacă de mâncare, parcă-s pisicile actuale, mai voiau. Și mee, bee… băi, nebunie totală.

Și acu auzi tu întrebare. Cum mi-ar sta mie fără PC și telefon? Fără internet… Dumnezeule mare! Mă băieți, voi sunteți zdraveni? Mai bine mă întrebați dacă nu vreau să donez ceva sânge, niște măduvă, 2-3 coaste la saramură… Cum adică mă să stau eu fără PC?

Adevărul e când eram mic și eram în vacanță, vreo 2-3 ore, nu mai mult însă mă gândeam intens la 286-le de acasă, ce Supaplex mai jucam eu… Apoi mă luam cu făcutul arcurilor și căutatul șerpilor. Cu o roșie în mână, și-n ailaltă cu o ceapă. Căci eram mâncău de mic!

Și da, eram pierdut în pomi! De atunci visam să am motocicletă, și să merg c-o gagică în spate pe autostradă. Acum deh, mă dau cu Lamborgini în NFS.
Visam să trag cu mitraliera după bandiți. Acu trag după talibani în Call of Duty. Căci n-am voie să trag cu arma de nebun prin oraș, că mă saltă miliția, pentru folosirea improprie a armei… Ce s-ar face nevastă-mea fără net? Băi, ea e bine merci… Acasă, se roagă de mine, o dată la lună, să caute ceva pe net.
Mă, alea 5 minute de le cere sunt absolut necesare mie. Dacă mă ia careva de la PC sunt irascibil. Și înjur, lovesc cu mousele de birou și urlu ca nebunul.
Cu aceeași voce de indian, pe care o aveam când eram mic, pierdut în pomi…