În faţa lui se deschidea o intersecţie. Nu semăna cu locul unde ar fi trebuit să fie. Aici arăta a orăşel de provincie, nicidecum a uliţă prăfuită.
– Cum naiba am ajuns aici? Şi mai ales, UNDE e aici?
Văzu o piaţă la câţiva metri de el şi se gândi să întrebe acolo unde se află.
Numai că era ceva tare ciudat.
Vânzătorii de vindeau legume aveau în spate laptopuri, şaorme şi alte chestii.
– Mă parcă la mine la piaţă nu era aşa… Uite ce s-au ajuns ţăranii, halesc şaorma, uite-l p-ăla pe facebook, şi vinde mere la tarabă.
Se apropie mai cu teamă de-o femeie şi o întrebă:
– Ce sat e ăsta doamă?
– Eh, nouă moldovenilor nu ne mai place să îi zicem sat. Acum era rangul de oraş, incă de când cu invazia de cesulaci de acum 30 de ani.
– Invazia de ce? Cesulaci? Unde suntem aici? Când suntem aici?
– Domne îţi arde de glume… vru cucoana să-i întoarcă spatele, dar văzându-i faţa uimită se decise să-i ajute. Unde vrei să ajungi?
– La ţară la mine, nu ştiu cum am ajuns aici. Dintr-o dată m-am trezit în intersecţia asta, şi ştiu că trebuie să ajung la ţară la mine, la Severin.
– Drobeta Turnu Severin?
– Da, acolo, aici unde suntem?
– În Chelari, judeţul Iaşi.
– În Iaşi, cum mama naibii am ajuns aici? Hmm, unde e gara, să iau un tren?
– Ce tren, ăla nu mai e de mers cu el…
– De ce?
– Păi au rămas aceleaşi vagoane vechi de pe vremea comunismului, de acum 130 de ani. Şi ca să ajungi undeva îţi ia 3 zile.
– … Cum 130 de ani? Ce dată e azi?
– 13 august.
– Mda, văd că tot 13-le cu ghinion. Ce AN?
– 2120!
– Cââât? Dumnezeule mare, trebuie urgent să ajung la ţară. O mai exista?
– Turnu Severin? Există, cum să nu. Acum o oră au plecat nişte prieteni acolo, la o nuntă. Îi poţi ajunge din urmă.
– Merci, cu ce?
– Păi maşini nu are nimeni de aici din oraş, trenul vine abia peste 3 zile… Îţi recomand un papucar.
– Un ce?
– Papucar. E un flăcău înalt, puternic, care te duce peste tot, gratis.
– Şi cum vibe asta gratis?
– Păi lor le place să alerge. Te urci în spatele lor şi ei te duc unde vrei într-o viteză de nedescris. Ba dacă vrei poţi ajunge înapoi în timp…
– Hai domne ce e tâmpenia asta?
– Uite domnule, un papucar!
Al doilea episod
Se apucă să se uite la năluca din faţa lui. Se frecă la ochi şi zise:
– Ce dracu e robotul ăsta?
– Domnule comandatnt…
– Cum, ce comandant?
– Domnule comandant, sunt Zorg!
Se frecă mai bine la ochii. Îl văzu pe Zorg c-o mutră îngrijorată, sau cel puţin aşa părea, după beculeţele alea roşii de-i pâlpâiau în cele 3 urechi.
– Dumnezeule mare, Zorg, tu eşti?
– Afirmativ, domnule comandant, vă e bine?
– Zorg, unde naiba suntem?
– Pe drumul către Nebrox, dar am trecut printr-un nor ciudat. Dvs. şi Ghiţă aţi adormit imediat. Eu după 2 zile de căutări pe net m-am prins ce e cu norul ăsta.
– Da, ştiu, e norul Adormitor de Groază din apropiere de Hermelix.
– Da domnule comandant, ne apropiem de Nebrox. În 3 zile ajungem…
– Cât am făcut pe drum? De fapt, cât am dormit?
– 3 luni şi 9 zile domnule…
– Aha, de aia aveam eu barba asta. Hai să-l trezim pe Ghiţă…
Va urma
Baiete, cred ca pe tine te-au rapit extraterestrii(nu aia de la stadion, aia martieni, chiar daca azi e luni)Ia verifica-te bine, n-ai un cip implantat undeva? Ca eu am unul in deltoidul stang…
Ăla din deltoid e model vechi mă… Mă mir că încă îl mai ai…
Lasa ca-i fac aia up-grade periodic, receptionez bine cu el, ca mai suplinesc cu calitatile native…Ia vezi, ma localizezi pe radar:))?
Nu, că am dat radarul la reparat + upgrade.
Bine că am GPS.
Şi dacă tot te văd, cine e flăcăul ăla muşkiulos de pe lângă tine?
Bărbată-tu ştie ce faci?
Nu e , ma, nimeni, e imaginea ta reflectata in ecranul GPS-ului:))))
Acu na, nu ştii cum s-o mai dai cotită… 🙂
cum sa debitezi asa ceva :)))
imi place :X
Tastând, debitez 🙂
Doamne:)) Chiar ma uimesti,Spanac!:D
De ce te uimesc?
A, da, sunt UIMITOR 🙂
Waw… ;))
Aștept continuarea.
10 mii şi vine continuarea 😛
Tu iti dai seama daca s-ar ciocni universul tau SF cu lumea mea gotic-americana? Ar iesi un mashup demn de Anthony Mann sau un episod din Twilight Zone, seria originala a lui Serling.
Clar noi tre să ne vedem dude, să bem minim 4 beri.
Şi fără ciuperci d-alea…
Bogata imaginatie ai. Dar sunt tot mai curioasa, vreau sa aflu continuarea.
Spanac, citesc si fie ma amuz, fie raman cu creierii imbarligati. A inceput foarte frumos. Da’ al doilea episod m-a zapacit. Rau. Adica nu ma lamurii…astept. Mai e ceva?