Abia m-am despărțit de un bun prieten. HTC One. Primit în teste prin bunăvoința celor de la evoMAG.
Nu exista ceva mai sublim. Ba chiar și flăcăul de la Orange m-a rugat să se joace nițel cu el. Mă dusesem să-i schimb simul, că merge doar cu micro sim. Iar la firmele de telefonie mobilă există doar modelul pe alb. Ăsta negru pare a fi pasăre rară.
Cu multă durere în suflet l-am predat înapoi. A stat cu mine aproape două săptămâni. Mi-a fost mai bun prieten decât un câine scăpat de la moarte. M-a însoțit pretutindeni. Și la WC rula filmul Kamikaze pe el. Se mai încălzea el, dar nu încât să te ardă. Abia la filmare după 10 minute te ardea. Ca și la laptopuri, poate ar trebui și telefoanelor ăstora un cooler la procesor…
Mi-a plăcut cum arăta acest telefon HTC One. Sobru, elegant, subțire, dar totuși palpabil. Palpabil adică 9,3 mm grosime. Am văzut eu telefoane de 7 milimetri grosime. Nu aș purta așa ceva. Doamne ferește mă așez pe el. Sau mă așez pe scaun. Eu fiind gras, hainele strâmte pe mine și-s bun de plată jde milioane.
Deci mă puteam așeza pe el fără frică. Ba chiar m-am trântit pe persoana lui fără milă, rupt de beat treaz fiind. N-a comentat nimic. Funcționa fără probleme.
S-a văzut aici că are carcasa forjată din ceva aluminiu de Terminator. Plus ecranul Super LCD3 de 4.7 inci. Nezgâriabil. Am râcâit eu nițel cu cheia pe el… după aia n-am mai intrat în casă. Păi cu cheia tocită?
Atenție! Nu vă apucați să vă așezați pe el sau să-l zgâriați. E telefon, nu Dacia vecinului!
Și că tot am zis că urmăream filme. Redă și filmări full HD fără probleme. Sunetul este ceva namaiauzit la alt telefon. Are două difuzoare frontale. Dar meseriașe, prin tehnologia Dr Dre Beats, un sunet de înaltă fidelitate. Nu știu dacă are contactele de aur, că nu l-am desfăcut, însă nu m-ar mira, la cât de clar se aude. Am aflat cu ocazia asta că niște melodii de la Paraziții au sunete pe care nu le mai auzisem vreodată. Am băgat 3 albume unul după altul, mirându-mă de ce melodii mișto sunt. De parcă nu le știam!
Memoria internă este de3 32 Giga. Mă rog, aici trebuie să explic ceva. Din ăia 32 de giga, de fapt pentru utilizatori sunt folosibili vreo 27. Restul fiind sistemul de operare, 2 GB ram și alte năzdrăvenii tehnologice. Dar îți ajung ăia 27 pentru enorm de multe chestii. Adică, dacă ești destul de nebun să urci pe el un blue-ray de 12 giga, ți-l redă fără probleme, grație celor 4 procesoare de 1.7 Ghz Qualcomm Snapdragon 600 și al procesorului video Adreno 320.
N-am instalat jocuri 3D pe el. Deși ar fi mers toate. M-am jucat Drag race. Cred că jocul ăla a fost primul jucat pe android, înainte de renumitul Păsări nervoase… M-am jucat puțin însă, deoarece eram captivat de cât de clare și superbe face pozele și filmările. Iată mai jos niște mostre.
Iată mai jos și ceva mini-review la el. Din păcate n-am o cameră video ca să pot filma fix telefonul, cum fac specialiștii, însă cu timpul vom avea și așa ceva.
Daca ar veni Mos Craciun la mine si m-ar intreba daca am fost cuminte, HTC one i-as cere!
Păi el ar ști deja dacă ai fost sau nu cuminte. Așa că ori ți-ar aduce HTC One, ori, în caz că ai fumat iar îți va a duce un Nokia. 5110 adică…
Iti tre un microfon sau sa vorbesti mai aproape ca stau cu toate pe maxim si de abia aud 😀
A ținut nevastă-mea deștiu pe microfon… Că n-am fost atent. Na, pe viitor îl pun pe un stativ ceva.
Vreau şi eu un telefon ca ăsta!
Ai glumit când ai spus că telefonul are 4 procesoare, nu-i aşa?
Nu. Hai, un procesor cu 4 nuclee, sau 4 procesoare. cum vrei tu să-l numești. Toate astea noi au așa. Ba sunt unele și cu 8 nuclee. Mai rapide ca pc-ul meu, care e ceva bun, nu ragalie…
Pingback: Recenzie Samsung Galaxy S4 I9505 – Razvan Bucur /