Românii sunt inventivi!

Azi e altă zi în care văd chestii frumoase făcute de români. Avem ghișeul electronic!

Știți cum e să stați la cozi cu orele? Ba cei născuți în anii 70-80 știu cum era să stai la cozi cu zilele. Își mai aduce aminte cineva la cozile de la benzinării și la lapte, carne etc., din anii 80?
benzina coada

Și cum suntem în secolul vitezei, să nu fim și noi mai prejos, cu toate că suntem România, “o țară din lumea a treia de prin Asia parcă, ori Africa“, după cum ar spune un străin oarecare. Și pentru că avem tehnologie nițel mai evoluată decât vechile antene de pe bloc, cu ajutorul cărora prindeam bulgarii, acum ne putem plăti facturile electronic. Și asta folosindu-ne tot de un ghiseu.

Îmi veți spune că nu-i chestie nouă, că plăți electronice se fac de vreo 10 ani! Nimic mai adevărat, însă nu puteai plăti decât unele chestii. Telefon, gaz, lumină etc. Și să-ți faci comandă la pizza!
Însă cu ghișeul 2.0 de care v-am spus, treaba stă în felul următor: îți plătești dările la stat, de acasă. Și mai ai și șanse să te alegi cu-n telefon ori o tabletă. Căci, cei înscriși în sistem, pot pune mâna pe ceva drăguț. Detalii pe larg.

Și cum am prins destule cozi în viața mea, să vă povestesc o chestie de m-a adus în pragul disperării. Apoi în culmea fericii.

O treabă de acum 9 ani. Eram la coadă la Direcția de Șomaj și nu mai știu ce, în clădirea aia de la Vitan. Aia neagră de termopane. Trebuia să staui la vreo 3 cozi, pentru 3 sectoare diferite, să depun niște acte. Bilanț, balanță, chestii, socoteli. Treburi de contabil. Și cum maică-mea mai avea de lucru, m-a trimis pe mine la cozi.
– Du-te acolo. Dosarul ăsta la sectorul 3, dosarele astea la sectorul 2 și astealalte trei dosare la sectorul 6. Vezi unde-s cozile mai mari și-ți lași loc, stai la alea mai mici și după aia stai la aia mai mare!

Și mi-a dat un teanc de dosare cu acte, cu dischete… Ce nebunie era cu dischetele alea. că stăteai 2 ore la coadă în ultima zi și îți zice tanti ghișeista că nu-i citește discheta… Cred că femeile alea erau angajate în urma unui concurs foarte drastic. nici luptătorii de gherilă nu erau școliți să reziste zilnic la țâșpe mii de înjurături de mamă, neam, frați, surori, bunici, ozn-uri și elicoptere. Zic asta deoarece am auzit la o coadă d-asta o înjurătură de câteva minute bune, plină de elemente noi. De aici se trage expresia, total adevărată “pot să înjur juma’ de oră fără să mă repet“.
Ce vină are bietul funcționar public în treaba asta? Că are de-a face cu mulți oameni, care se bulucesc în ultima zi cu depusul de acte?

Eu verificam dischetele alea de 3-4 ori înainte să plec de acasă. Nu cumva să-mi facă vreuna pozna. Mi se întâmplase o singură dată să mă fraierească… Plecasem de acasă în viteză și nu le mai verificasem pe toate…

Acolo la coadă, ce să faci timp de 2 ore? Taină cu ceilalți oameni. Ce Nokia connecting people nene… Cozile românești connecting people. Că aveau un punct de plecare. De obicei era ăla cu “uite mă, abia se mișcă amețita aia!

Eu nu prea mă băgam în seamă cu ei. Mă jucam pe telefon. Că tot vorbirăm de Nokia, în ziua aia după o oră și ceva mi-am consumat materia la telefon jucându-mă fel de fel. După aia am stat de m-am zgâit pe pereții ăia, m-am uitat la oameni, m-am mai dus la toaletă… Plictisul plictisului. Și m-apucaseră niște nervi de tremuram. Și-ntr-un final dă Domnul de ajung în față. Era ultima coadă. Cu celelalte două terminasem, rămăsese doar asta.
– Nu e bine!

De obicei când auzi chestia asta, nu-ți pică bine deloc. Darămite când e vorba de depus de acte, când e ultima zi, urmând apoi amenzile că n-ai depus alea la timp?!
Mă uit mai bine la tanti ghișeista. Nu era nicio îndoială, cu mine vorbea!
– Ce nu-i bine doamnă, întreb în cădere că mă lăsaseră genunchii. Tremuram ca gelatina. Plus nervii de mi-i făcusem așteptând. Transpirație instantanee, bine că nu mâncasem ceva stricat, că mă făceam de băcănie!
Păi aici e sectorul 5! Dumneavoastră trebuia să stați la sectorul 6! Dar azi nu-i nimeni acolo, că până ieri se depuneau actele!

Era lovitura de grație aia. Care va să zică toată tărășenia se terminase de ieri. Stătusem 2 ore la o coadă aiurea. Fără să fie coada bună! Fără să fie ziua bună!

De obicei când e vorba de scandal îmi dau drumul la papagal, mai ceva ca un licitator!

Numai că atunci eram deja la pământ. Nu mia putea articula vreun cuvânt. Se uita lumea de la coadă cu milă la mine, cât pe ce să izbucnesc în lacrimi.
Însă tot tanti ghhșeista m-a scos din hăul disperării în care mă aruncase.
Le puteți depune și la poștă. Ideea e să aibă data de azi, chit că vor ajunge peste câteva zile!

Nu știu cum am zburat de acolo până vis-a-vis la poștă. Apoi mergeam către casă c-o mândrie d-aia demnă de John Wayne când călărea. Știam că terminasem treaba!

Acum, de când cu ghișeul electronic, știu că-mi pot plăti toate dările fără să mai repet figura cu statul la coadă. Și țineți minte că puteți participa și la concurs până la 31 decembrie anul curent! Nu-i strică nimănui un Samsung Galaxy S4 mini sau o tabletă Samsung!

There are 3 comments left Go To Comment

  1. Servicii Funerare /

    Si cand te gandesti ca mai sunt nostalgici dupa vremurile apuse, eu cred ca au memoria ingusta si uita repede amrul, nu ca ar fi un lucru rau.

    1. Spanac / Post Author

      Vremurile apuse au avut și lucrurile lor bune, nimic de zic. Cozile n-au fost bune niciodată. Poate pentru socializare 🙂

  2. Nicu Pavil /

    Buna ziua,
    Va deranjez pentru doua minute venind la d-voastra cu rugamintea de a posta cateva randuri despre mine.Am nevoie de sprijinul d-voastra pentru a trece peste acest obstacol care a venit in viata mea acum o luna de zile.Mai multe detalii despre mine le gasiti pe pagina de blog:http://nicupavil.blogspot.ro/ sau pe pagina de facebook:https://www.facebook.com/NicuPavil?ref=hl
    Detalii despre mine le gasiti pe adresa de blog http://nicupavil.blogspot.ro/ sau pe pagina de facebook: https://www.facebook.com/NicuPavil?ref=hl
    Va rog frumos sa-mi las un raspuns pe adresa mea de e-mail:nicupavil@yahoo.com

Leave a Reply