O fi ei proşti mă, zic eu bine?
De la o vreme poporul romîn e lovit de dobitoceală bre fretili meu…
Să moară Ciprinel Banditicul, zău s-a tâmpit oamenii…

Mă duc să fac nişte şopinguri şi să plătesc nişte facturi.
Prima dată la Enel (porcii ăia care taie lumina când e film porno cu Silvia Saint)…

De la o vreme s-a făcut ceva aşa tare ciudat, că nu mai ezistă caserii mâncaţa’ş.
E numa haparate d-alea de scaneşte factura şi înşfacă banii din  mânuţă. Că are gaură d-aia, fantă îi zice (nu fanta , sprite d-ăla de bei, o gaură lungă adică), cum are tonomatele de cafea.

Dar cum nu toţi are facturile la ei şi vrea să plăteşte numa una din 3 facturi, că e 1 meleon o factură nene, vremuri grele…, unii vrea să plătească numa o factură.
Deci ce să scaneze aparatu’ dacă n-ai factură, lodzic. Aşa că te duci la caserie la tanti aia. Nuş de ce, toate tantile alea e la fel. Bătârne, grase şi decoltate până la buric. Şi au aşea o silă şi o lene în ele… De parcp le faci f’un servici să plăteşti la ele.

Ajung deci la Enel.
Dau să intru la caserie în cameră.
Lume afară puhoi, 5-6 inşi. Înăuntru zarvă mare. Dau să intru să văd, mă opreşte lumea, că dom’ne stai la rând.
Ia bă mâna că mă duc să-i duc banii nevestii că e la coadă de dimineaţă, vrei să te duci tu-n locul meu?
Linişte, ‘tuzgâţi, intru.

Bă băiatule băi… D-aia zic io că romînii s-a tâmpit.
Trei ghişee, cu câte o ghişeistă, deci prin reducere la absurd a teoremei lui Cauchy (na bă ăştia că io am făcut facultate, şcoala aia mare, popească), 3 ghişeiste.
Câte una bucată moş la fiecare ghişeistă.
În spatele lor nimeni la rând.
Dar într-un colţ, acoloşa lângă uşe, puhoi de lume. 10 inşi stătea în şir indian unu dupe altu, de nu puteai deşkide uşea că dădeai peste unu şi-ţi zicea ceva de a bâtârnă.
Io fac cruce mare fumoasă, corectă, fără temeneli şi întreb.
De ce nu faceţi cozi, la fiecare ghişeu în parte?
Nu, că aşa e mai simplu, merge mai repede.
La cine vine rândul, cum se eliberează, se duce acolo.
Bine mă dacă nu ştiţi nici să faceţi cozi, măcar stângeţi-vă mai încoloşa, să avem loc să intrăm.
Dom’ne dacă te grăbeşti zice una cu un neg mare pe nas (mă-sa era ceva brăjitoare), iete colo tononatu şi plăteşte, arătând cu factura în mână tonomatul nou nouţ, în funcţiune.
Mă uit, toţi aveau facturi…
EPIC FACEPALM!
PĂI BĂ NENE, DACĂ AVEŢI FACTURI, DE CE NU VĂ DUCEŢI LA TONOMAT SĂ FACEŢI COADĂ LA EL, SĂ VĂ PLĂTIŢI FACTURILE, LĂSAŢI-MĂ PE MINE LA O TANTI GHIŞEISTĂ CĂ EU N.AM FACTURĂ LA MINE, ŞI TOŢI SUNTEM MULŢUMIŢI!
Păi nu ştim plăti acoloşa…
Doamne…
Aşa proşti a ajuns romînii bre?

Mie mi-ar plăcea să cred că nu…
A, da, verbul e a plăcea, nu a place…
“Dacă toţi românii s-au tembelizat de la o vreme, mi-ar plăcea să cred că eu, rudele mele, prietenii mei şi cititorii mei facem parte din minoritatea rămasă la un nivel ridicat de intelect” – Spanac

Acum vă las, mă duc şontâc-şontâc până la întâlnirea cu… SURPRIZĂ DE PROPORŢII!