Pe vremuri de demult uitate era un bătrân rege foarte bolnav.
Chemase doftori din toate țările, dar nimeni și nimic nu-l putea pune pe picioare.

Apoi, într-o bună zi, o bătrână veni la palat.
Spunea că are leacul înzdrăvenirii grabnice a împăratului.
Evident, după cum vă puteți da seama, nimeni n-o crezu.

Ba, un străjer mai nedus pe la biserică, îi dădu și un șut în dos, in râsetele generale ale celorlalți.
– Du-te maică, du-te la cocina de porci, ce să cauți tu la rege? Trențăroaso!

Dar băbuța nu se lăsă. Veni în fiecare zi la palat, spunând că are leacul pentru rege.
Într-o bună zi, când nu mai era la poartă acel străjer nemilos, fu lăsată să intre, și înfățișată regelui.

– Măria ta! Vin de departe. Viața ta nu s-a sfârșit, și am adus cu mine leacul luminăției tale!
– De unde vii babo? Abia întrebă împăratul. Ce te face să crezi că leacul tău mă va face bine pe mine?
– Stăpâne, să-ți arăt sănătatea celor 12 plante…
– Buruieni! se supără regele. Toți doftorii din lume au venit, cu fel de fel de leacuri. M-am săturat de atâtea plante. Numai de ceaiuri de brusture și comprese cu ceapă am avut parte! Și acum vii și tu cu alte buruieni. Și 12…

– Mărite stăpâne, luminăția ta! Știu că ești încă tânăr. Crede-mă că am peste 100 de ani!
– Vrăjitoareo, vei fi arsă pe rug! se înspăimântă regele privind-o pe băbuța cu fața blajină.

Adică baba aia avea 100 de ani, și el pe la 60 se simțea ca unul de 200 de ani, credea că e pe moarte. Clar, baba era vrăjitoare. Trebuia răpusă, înainte să mai facă rău cuiva.

Dar atunci regele își aduse aminte de-o poveste din bătrâni. I se spusese că cea de-a treia lui ursitoare era o băbuță care-l va ajuta la nevoie cu leacuri.
Dar, trecuseră ani buni de atunci. Era regele, nu mai credea el în astfel de povești… Dar dacă?…

– Bine babo, fie! încuvință regele cu greu. Zi-mi de sănătatea celor 12.

– I se zice sănătatea celor 12 pentru că e formată din 12 plantă măria ta. Să le zicem… Soldații împărăției tale.

Regelui îi plăcu compararea plantelor cu soldații. De când se îmbolnăvise, mulți voiau să-i ia cu asalt împărăția, dar soldații săi bravi nimiciră orice încercare.
– Da, să zicem, zâmbi regele pe sub mustăți. Care e primul soldat?

– Salcia. Pe numele său latinesc Salix Sp. În popor e numită aspirina vegetală. Alungă durerile reumatice și grăbește vindecarea rănilor de piele.
– Salcia?! Păi na, nu am salcii pe malul lacului?
– Păi, măria ta, vi s-a dat vreun tratament cu salcie?
– Nu… Nimeni nu credea că salcia asta e bună de ceva…

– Al doilea soldat, continuă băbuța, este Migdalul (Prunus dulcis). Ai arsuri pe capul pieptului măria ta. De unde și tusea asta de care n-ai putut scăpa… Migdalul va alunga aceste neajunsuri.
– Dacă tu zici… Ce, aveam și midgali în grădină, numai la fructe nu mi-a stat mie gândul când abia mă puteam mișca…

– Cel de-al treilea soldat este Mesteacănul pufos (Betula pendula). Acesta va ameliora starea de oboseală și sfârșeală a măriei tale.
– Ha! Mesteacăn… Pomul ăla alb, ciudat? Arată groaznic în grădină, voiam să dau ordin să fie doborât și pus pe foc. Tu babo, zici că e bun la sănătate?
– Da, stăpâne!

– Bine, bine! Care e al patrulea soldat vajnic?

– Teiul argintiu (Tilia tomentosa). Ăsta va alunga starea de nervozitate a măriei tale.
– Păi cum să nu mă enervez! Bați câmpii aici cu 12 plante, frumos spus ca 12 soldați, și-mi zici numai de copaci d-ăștia de care nimeni nu știa nimic că-s buni decât la pus pe foc?
– Măria ta, Dumnezeu le-a pus pe toate cu un scop. Dacă planta doar pomii pentru a fi puși pe foc, păi nu aveam decât stejari. Dar mai avem aluni, mai avem anini, salcâmi… Cui nu-i place mierea de salcâmi măria ta?
– Mda, așa e… Mai departe!

– Al cincilea soldat-plantă este Coacăzul negru (Ribes nigrum). Alergiile măriei tale vor dispărea ca prin farmec.
– De la coacăze? N-o să mai am probleme cu polenul?
– Coacăz negru. Veți scăpa de problemele cu polenul și alte alergii. Totodată vă va ajuta la detoxifierea organismului.
– Dextofi… ce?
– Detoxifierea. Adică veți scăpa de toxine, de lucrurile toxice, de otrava din organism.
– Da, șiam asta! Dar ce lucruri toxice? Vrea cineva să mă otrăvească?
– Măria ta, mănânci multă grăsime la friptură, da?
– Păi normal, să mă întremez!
– Și grăsimea aia e multă și nu face bine organismului. Coacăzul negru, ca și Magnolia (Magnolia sp), cel de-al șaselea soldat, vor face ca acele toxine să fie eliminate din organismul măriei tale cât mai ușor și fără dureri.

– Bun! Al șaptelea?
– Ghimbirul (Zingiber officinale). Echilibrează flora bacteriană intestinală.
– Aha, adică ca la laptele acru. Iaurtul ăla, cică e bun că are nu știu ce organisme în el. Asta mi-a mai zis-o cineva, și nu l-am crezut.
– Exact, măria ta. Însă iaurtul e acru, pe când acest medicament este dulce. Și conține toți cei 12 soldați.

– Al optulea care-i?

– Socul (Sambucus nigra).
– Socul.. E bun, îmi făcea pe vremuri, mama mea, regina, Dumnezu s-o ierte… Făcea niște sucuri foarte bune.
– Și erați sănătos când erați copil!
– Ca un brav stejar. Neclintit de vânt, ploaie sau război!
– Exact. Și socul vă va ajuta la eliminarea toxinelor cât mai repede.

– Mai avem 4 soldați? Ce-i așa special la aceste ultime 4 plante minune?

– Al nouălea este Urzica (Urtica dioica).
– Urzica!? Dumnezeule mare… Cum babo, urzica? Știu că iese o tocană numai bună din ea, dar e bună și la sănătate?
– Da, stăpâne! Apără corpul de boli și toxine.

– Să zicem…

– Al zecelea soldat este Orzul verde (Hordeum vulgare L)…
– Ăsta se dă la cai! Nu la un rege de talia mea!
– … Orzul verde este diferit de orzul pentru cai. Va ajuta la încetinirea îmbătrânirii.

– I-auzi. Adică n-o să mai am ridurile astea așa adânci?
– Da, veți îmbătrâni mai încet, bucurându-vă de-o sănătate de fier!
– Asta e bună treaba! se înveseli regele. Chiar încep să cred că e bun tot amestecul ăsta… Deși fel de fel de plante normale în el…

– Al unsprezecelea soldat este Stejarul (Quercus robur) .
– Păi nu e de pus pe foc?
– Nu numai. Măria ta, știi cum se zice, că ești vajnic ca un gorun! Chiar măria ta a spus adineaori, că în tinerețe erați ca stejarul.
– Da, și ăsta ce face bine?
– Cum să vă spun… Mi-e rușine.
– Mă duce la tron mai repede sau ce? mustăci regele.
– Nu… Face sabia măriei tale falnică precum stejarul…
– Paloșul meu? Cum să fie faln… A… Ahaha, bine babo! Așa să fie! râse regele înțelegând aluzia bătrânei.

– Iar ultimul soldat este Ginkgo Biloba.
– Geko bomboa??? Ce e asta?
– Ginkgo Biloba. Este o plantă din Asia îndepărtată. Doftorii chinezi și japonezi o folosesc des.

– E, adevăr e că n-am avut niciun doctor chinez sau japonez… Un mongol venise o dată cu sânge de șopârlă și…
– Măria ta. Vorbim de plante. Nu sânge de șopârle.
– Și ce face Biloba asta?
– Crește capacitățile de învățare, vă alungă durerile de cap, face sângele să circule mult mai bine, și vă veți simți excelent în general.

– Da, văd că ăsta al 12-lea soldat e ca un general. Și e bună licoarea asta zici?
– Măria ta, ce ai de pierdut? Otravă nu e, se vede clar, zise băbuța dând pe gât o dușcă. E bun, e cel mai bun medicament.
– Bine, ia să iau o lingură dacă tot zici că e bun.

Luă o lingură mai cu teamă regele. Nu știa sigur ce gust vor avea 12 plante înt-o licoare colorată.
Luă și a doua lingură, și-o mai vru și pe-a treia. Era bun medicamentul ăla…

– Nu, măria ta! Doar o lingură pe zi. Nu e bine să iei mai multe, efectul nu va fi deloc bun.
– Dar mi-e mai bine, zise regele reușind să se ridice în capul oaselor, în frumosul său pat cu baldachin din lemn ce trandafir. Dacă iau mai multe linguri nu mă fac repede mai bine?
– Nu. Doar o lingură pe zi. Nu mai mult, nu mai puțin. În viitor aceste linguri vor deveni pastile.

– Ce-s alea?
– Ca niște bomboane măria ta. O bomboană pe zi. Medicament. Sănătatea celor 12.
– Și cât costă?
– Numai jumătate de galben măria ta.

– Juma de galben? Ha! Alții îmi ceruseră 3 galbeni pe diverse licori de-mi făcuseră rău.
– Stăpâne, eu l-am luat de la doftorii internetului.

– Ce e aia?
– În viitor, măria ta, în viitor. Vor fi niște chestii geniale.
– De unde știi babo… De unde vii, că tot nu mi-ai zis!
– Din viitor măria ta, din viitor!

De atunci bătrânul rege luă câte o lingură din medicamentul bătrânei. Pe zi ce trecea se simțea din ce în ce mai bine.
După o săptămână făcea plimbări prin curtea palatului. după o lună călărea iar, cu bucuria unui adolescent.
După un an se simțea la fel de bine ca-n tinerețe. Își conduse iar armata în bătălii împotriva cotopitorilor.
Sănătatea celor 12 plante a avut rolul decisiv în însănătoșirea măriei sale.

Legenda spune că regele a trăit peste 120 de ani.