În ultima vreme observ cum există voci care încearcă să îndrepte populația către “apărarea țării în război“. Una dintre aceste voci este și cea a lui Lucian Mândruță, mare om de televiziune, în prezent freelancer băgător de seamă și alarmist. Băi nenișorilor, cine vă plătește pe voi și cu ce sumă, să lătrați atât pe tema unui război?

Hai s-o luăm de la început.
Rusia, condusă de un besmetic pe numele său Vladimir Putin, a invadat Ucraina. N-a invadat-o complet, ci doar în teritoriile în care concentrația de “ruși” doritor de un următor tătucă este de 50 pe metru pătrat. Aceștia, de fapt, sunt ucainieni, numiți proruși, doresc să fie iar URSS. Că era bine, că pe mă-sa și pe ta-su. N-ai ce să le faci. Așa vor oamenii, nu le poți schimba părerea nici cu vorba bună nici cu nuiaua nucleară.

Și se războiesc acolo tacit de ani buni. La fel cum se războiesc rușii cu cecenii. Care sunt puțini însă mai ai dracului decât orice nație de pe pământul ăsta. Un soldat rus oarecare ar avea ceva remușcări în a ucide un copil, însă cecenii ar face-o cu bucurie. Asta ca să explic cam cât de-ai dracului sunt ăia.

Deocamdată, Rusia nu a declarat război Ucrainei. Totul se face diplomatic. Se semnează o foaie, iese Putin la TV și zice “pe ei, pe mama lor de ucrainieni“.
Ceaa ce, zic eu, nu se va întâmpla (prea curând). Putin vrea ca acele teritorii înțesate de proruși să treacă sub conducerea Rusiei. Adică să se mute granița cu vreo 20-30 de kilometri în interiorul Ucrainei. Ori graniță, ori conducere rusească.

Asemenea lupte sunt de zeci de ani în lume. Acum câțiva ani a fost iar scandal cu nord coreenii și sud coreenii. Au aruncat niște bombujoare de la unul la altul, apoi s-au potolit. La fel se întâmplă și-n fâșia Gaza, un rahat de deal, în care trăiesc palestinieni. De fapt, toată țara se numește Palestina. Da, Israelul este teritoriu ocupat al Palestinei. Că afirmația asta o deranja lume, asta e, nu pot face pe plac tuturor. Adevărul doare. Aceeași situație a fost și cu India, care-a cedat o bună bucată de pământ ca să se formeze statul Pakistan.

Revin la ce ne roade pe noi. Războiul.
Pentru ce vă doriți război cu atâta ardoare? Ca să demonstrați ce? Că luptați pentru democrație? Marș mă-n p… mea! Nu lupți pentru nimic. Ca să-ți aperi familia? Aia da, doar atât. Să-ți aperi peticul tău de pământ, iPhone-ul luat în rate, averea ta, mică sau mare, cât o fi ea. Nu se luptă românul pentru mândria de-a fi român, nici pentru conducători, valori, morții mă-sii. Nu luptă ăla nici plătit. E prea leneș.
– Ce coane e război? Bag p…, nu ies afară. Nu-mi stă bine freza. Uite, mai bate și vântul. Ducă-se care-o vrea! Eu cobor să-mi iau țigări și cola! 
– De ce ești mă prost? Du-te să-ți aperi țara!
– Lasă că văd deseară pe Antena 3 ce s-a întâmplat, imediat după Suleyman!

Și aia e mentalitatea tineretului de 20-35 de ani. Și, sincer, pe bună dreptate. În ăștia 25 de ani ne-am văzut furați “legal” de conducători, FMI și bănci străine. Acum să apărăm că? Praful de pe tobă? Ce avem de preț? Din 5.000.000 de tineri (o cifră din burtă, evident), nici 100.000 n-o să zică:
– Dă-ne bă armă în mână să vezi ce omor la ruși ca-n Call of duty!

Întotdeauna România a avut mentalitatea de curvă. A stat cuminte să vină ori comunismul, ori nazismul, ori democrația lui Putin sau democrația NATO la putere. N-a mișcat un deget. Ăia care au mișcat cât de cât ceva în idei măcar, au sfârșit-o tragic.

Suntem putori și ne complacem în situația asta. N-o să ne schimbăm noi cu una cu două. Și nicidecum împotriva rușilor. Că-s mulți, nu de alta. A, să fie unguri?
– ‘tu-le morții lor! Linșați-i pe bozgori!

Așadar, ăștia care-și doresc războiul… Duceți-vă-n Legiunea Străină. Trageți acolo cu pușca, împușcați talibani, militărie ca la carte, cărați 30j de kile de bolovani în spinare urcând dealuri, și primiți și-o poală de bani. Împușcați 3 iepuri dintr-un foc. Patru dacă vă considerați și eroi că ați fost într-un război cu care nu aveți absolut nicio legătură pentru că “v-ați apărat țara, patria, neamul“… neamul mamii voastre!