Prima dată când au apărut tabletele electronice, m-am uitat la ele cu neîncredere.
– Nu vor rezista astea pe piață, sunt inutile. Nu poți suna de pe ele, au ecranul ăla mult prea mare, nu pot suplini un laptop.
M-am înșelat amarnic. Vedeam din ce în ce mai mulți oameni foarte mulțumiți de ele. Însă, în continuare le blamam.
– Ăștia-s nebuni mă. A dat moda tabletelor în ei. Nu-s bune de nimic!
Asta până am ajuns să pun și eu mâna pe-o tabletă. Să văd ce mare minune tehnologică am urât eu atâta vreme fără să-mi dau seama de ce anume. Și-am rămas plăcut impresionat de ea. Nu avea lag, față de telefonul meu mobil. Nu puteam efectua apeluri telefonice, însă cu un stick de net mă puteam conecta on-line. Puteam trimite sms-uri de pe site-uri de specialitate. Puteam vorbi pe Skype! Asta mi-a plăcut mult. Tableta aia avea cameră foto/ video și frontală. Mergea să-mi fac selfie și să pot folosi Skypele. Față de telefonul mobil mai vechi, apăruseră zeci de modele cu cameră frontală, numai al meu nu avea.
Da, calitatea pozelor/ filmulețelor erau slabe, însă la tabletele mai noi am observat că-mi băteau telefonul mobil. Am început să le privesc parcă mai cu drag. Iar când am aflat că există și tablete care acceptă cartelă SIM, am zis că trebuie să fac ceva să dețin una. Mă transformasem mult față de același eu de cu un an în urmă. Acum voiam să am o tabletă a mea. Da, mi-a luat un an să trec de la “tabletele, niște porcării inutile” la “vreau și eu, sunt foarte drăguțe!“
Mi-au trecut prin mână câteva modele de tablete. De la cele ieftine până la cele scumpe, cât un telefon high end. Până și cea mai slabă tabletă mi-era mai facilă la trimis un mail. Sau vizitat un site. Căci nu mă mai chioram la un ecran de 4,3 inci, ci aveam în față unul de 7 inci, îndeajuns de bun pentru mail și blog. Am scris câteva articole de pe tabletă. A fost foarte bine, mi-a înjumătățit timpul pe care-l pierdeam când scriam un post de pe telefon, când eram 12 ore în perimetru, pe aeroport. Cine n-a aflat până acum, am fost și paznic. Și nu mi-e jenă că am muncit. Jenă să-i fie ăluia care n-are să-și ia o ciocolată dar e prea mândru să se apuce de-o muncă d-asta mai de jos.
Revin la tablete. Au apărut pe piață tabletele GOCLEVER. Și m-am întrebat dacă sunt slăbuțe sau high end.
Cele mai slabe modele ale lor tot au un procesor dual core la 1,4, mult mai bun ca vechiul meu HTC. Nu există lag. Iar cele mai bune nu sunt departe în urma celor high end construite de firme arhicunoscute.
Și-am ales să vorbesc puțin despre GOCLEVER Orion 102. De ce am ales modelul acesta? Păi, în primul rând, nu-ți dai seama din prima dacă e tabletă sau laptop. Asta deoarece îți vine din fabrică și cu tastatură. Și-o tastatură specială pentru ea, nu din astea chinezești, făcute pentru “orice android“, care se strică în 2-3 luni cel mult…
Tableta are spatele de aluminiu, ecranul cu o diagonală de 10.1 inch, ecran capacitiv multitouch – IPS LCD cu rezoluția de 1280×800.
Vine cu Android 4.2.2, un procesor Quad Core Rockchip la 1.6GHz, un GPU Mali 400, 1GB RAM DDR3 și 16GB stocare internă. De asemenea, capacitatea de stocare se poate mări cu ajutorul unui card microSD de maxim 32 GB.
Tableta scoare un scor de aproximativ 1900 în antutu Benchmark, ceea ce nu-i de colea. Sunetul acesteia, din păcate, nu estre strălucit, însă nu le poți avea pe toate într-un produs care nu s-a vrut niciodată a fi high-end. Însă la căști sunetul este clar, spre deosebire de alte tablete, majoritatea având căști extrem de proaste și sunetul foarte slab calitativ.
Un dezavantaj este faptul că pentru încărcare nu poți folosi portul USB, folosind un DC 2.5mm 5V 2A. Acesta mai adauă aproximativ 100 grame la greutatea tabletei de 900 grame. Bateria este mare, de 6000 mah, având o autonomie de până la 8 ore dacă reglezi luminuozitatea mai mică și închizi aplicațiile inutile din fundal. Și-ti ajung 8 ore să îți faci treaba pe ea cu prisosință.
Camera foto principala este de 2mpx, iar cea frontală VGA. Ambele camere au nevoie de lumină naturală pentru a scoate poze drăguțe. Însă, per total, tableta este OK, chiar și cu puținele neajunsuri. Se conectează imediat la hotspot sau wireless, conexiunea nepicând subit cum se întâmplă la alte terminale. De asemenea, un lucru care vă poate determina s-o achiziționați este posibilitatea de-a atașa un dongle 3G USB extern, având semnal și unde nu aveți o conexiune wifi (munte, plajă etc).
Se vede diferența între brand polonez și românesc. 🙂
Și care e diferența aia? Că la bază tot o chinezărie au.