Lucram la prima editură. Să fi fost prin anul Domnului 2005. Criza era departe, viața era frumoasă. Mă angajasem de câteva luni, aveam salariu “baban” la vremea aceea. Și într-o zi m-a rugat șefa să merg cu ea până la magazin, ca să-și cumpere femeia laptop. Bucuros de aventură (niciodată nu refuz când e rost de plecat undeva, mai ales că scăpam din subsolul ăla unde nu vedeam soarele la față), am salvat ce lucrasem și printr-o iuțeală nemaiîntâlnită am și urcat până la parter. Șefa avea un laptop vechi, ceva Pentium 2, o răgălie de râdeau curcile. Așa că