În ianuarie, văru-meu Max m-a sunat rugându-mă să-l ajut cu ceva. Venea omul din Franța, unde locuiește de 20 de ani și avea nevoie de un serviciu de încririeri mașini. – Păi ce mă, tu n-ai mașină? – Ba am, două chiar. Însă aia mică mi-a boțit-o nevastă-mea acum 3 zile, iar aia de teren nu ies cu ea din țară, că mă costă benzina de n-ai idee. – Și ce să fac eu? – Vezi că mâine seară ajung. Deci poimâine pe zi să mergem să-mi iau mașină închiriată. Vezi și tu ce rezolvi, te rog. – Măcar de