Frânt, după o beție de ținuse 3 zile, Vanea Banditicul miji ochii. Lângă el, dormea slujnica. O azvârli din pat cu-n picior în dos. Aia căzu pe podele cu zgomotde sticle sparte, gemu nițel și adormi râgâind zgomotos. Vanea se întoarse să se dea jos, dar nu putea. Lângă el era un afurist de câine. – Mii de tunete și fulgere! Blesteme! Să vină Paraliticul! începu acesta să urle. În doi timpi și 3 mișcări, în cadrul ușii apăru Ivan Paraliticul, mare dregător. Avea porecla asta din timpul unei lupte. Fusese rănit la spate și de atunci mergea țanțos de