– Iubi, mai lasă muzica aia şi vino să mă ajuţi! – … – Iubi!! – … Se aud paşi apăsaţi venind către cameră. Spanac se aruncă în pat, cu mâna la cap, gemând. – Iubi, nu auzi?! – …Mi-e rău… – Aoleu, ce ai păţit? întreabă nevasta îngrijorată, uitând de treabă. – Mi-e rău… aşa, mă doare capul, mi-e oleacă foame, am aşa frisoane, abia pot sta în capul oaselor… aşa, bălmăjeste Spanac, zâmbind înăuntrul lui. – Au iubi, ia un fasconal, şi stai în pat! – Da, aia făceam, stăteam aşa liniştit… – Şi mai închide muzica aia,