Ceasul arăta orele 7 și 12 minute dimineața. Nici vrăbiuțele nu se apucaseră bine să ciripească. Pe frigul ăsta cui naibii îi mai arde de cântat voios? În iarnă, ora asta este aproape inexistentă pe majoritatea cesurilor. Totuși, cu un țignal puternic, telefonul începu să sune exact când să făcuse 7 și 13 minute. Bodgan trespări speriat și se uită la ceas. – Și 13. Șapte chiar. Cine naiba sună la ora asta, sigur are vești proaste. Să răspund, să nu răspund? Telefonul însă nu-i lăsa mult timp de gândit, deoarece în liniștea aia era ca un claxon de camion