Nu-i niciun secret faptul că mi-am petrecut mare parte din primii șapte ani la țară. Asta până să mă ia la școală, de parcă mă răpiseră ai mei părinți din locurile unde crescusem, ca să mă arunce-n temnița îngrozitoare numită “Școala gimnazială cu clasele I-VIII, nr. 112“. Îmi aduceam aminte de Aventuri din copilărie de Ion Creangă: Dacă e copil, să se joace. Eram copil la 7 ani. Vioam să mă joc, nicidecum să duc la școală, să stau în bancă nemișcat, să fac de zice învățătoarea. Nu era problemă, printre atâția copii îmi făcusem repede prieteni. Nu era de