Ăia ziceau că tre să dai înapoi, că nu poţi trece, şoferul nostru obosit şi nervos că el are treabă în faţă, că acolo e hotelul. Aveam tălmaci, o tanti la vreo 60 de ani, unguroaică. Am râs de-am leşinat, că femeia le zicea pe faţă. Am trecut pe lângă Efezos (parcă), aia e singura chestie care ţin minte cum se zicea, că a zis ghiduşa că “acolo vin femeile care-s curve-curve”. Clar, râs general. Şoferul se certa cu muncitorii, până n-a mai retista şi le-a urlat: “Bă, vreau să ajung la hotel, uite-l în faţă, în pewla mea!” Iar
[Citește tot articolul...]-
Prin Ungaria – continuare
-
Bijuterii
Cum Spanacul nu lucrează momentan, s-a apucat să facă micuţe bijuterii. Pandantive, brăţări şi mai ales cercei. Tin minte cat am cautat acum doi ani dupa inele de logodna. Am colindat tot orasul pana am gasit ce voiam… Primele şi deocamdată singurele mele cliente au fost: soţia, cumnata şi prietenele Spanacului. Adică vreo 5 femei. Sotia a cerut repede si seturi. Ii plac mult inelele, ca si mie de altfel. De aia pana sa ne luam verighetele ne-am hotarat si am lasat balta multe perechi si multe magazine. Pana la urma le-am ales eu. Ea voia cu aur alb, care
[Citește tot articolul...]