Am observat ceva îngrijorător. Anume că românul este suspicios când nu trebuie. Am încercat în câteva rânduri să ajut oameni. Chestii uzuale, nu muncă grea, în urma căreia omul să se simtă obligat să paseze o sumă de bani, un cico, o bere la pet sau o masă caldă. Întâmplările au fost mai multe, însă îmi aduc aminte doar de câteva dintre ele. 1) Mergeam liniștit către casă. În fața mea, un tânăr, cam de același leat, mai înalt, plin de bagaje. Avea 4 pungi, bașca un bax de hârtie igienică. Și mergea omul pe stradă în aceeași direcție de