• Dilema din cartea unchiului, deslusita cu traduceri Craiova

    In familia mea mersul pe timpul verii, in vacanta, la bunici devenise in timp o traditie. Dupa ce am crescut a venit si randul meu sa plec vara la bunici pentru a-mi petrece o parte din vacanta. Dupa ce am implinit 12 ani, chiar pe la inceputul verii mi-a fost pus rucsacul in spate de catre ai mei si am pasit cu dreptul spre prima destinatie in care plecam singur pentru prima oara. Dupa cateva ore de mers cu trenul, caci asa se circula atunci, am ajuns intr-un final la gara in Severin. Însa cum tocmai cand eram eu pe

    [Citește tot articolul...]
  • Copilul, în lesă?

    Copilul trebuie ținut în lesă? Asta este o întrebare cu care se confruntă părinții, mai mult ca niciodată. Sunt din ce în ce mai puține locuri de joacă și din ce în ce mai mulți câini vagabonzi și mai multe mașini, deci pericole mai mari. Nu putem compara întotdeauna copilul de azi cu cel de acum 30 de ani. – Ce, nu e tot copil? Eu nu aveam atâtea probleme! Acum copiii, din păcate, nu mai sunt ca înainte. Poluarea este din ce în ce mai accentuată, chit că nu mai avem fabrici, uzine, nimic poluant la nivel industrial. Însă

    [Citește tot articolul...]
  • Vrei fântână?

    M-am trezit cu greu. Afară abia mijea de zori. – Și vrei fântână? Deschid ochii mari. Parcă era vocea bunicului. Nu, cred că visam. – Da! – De ce vrei fântână? Casc ochii cât cepele. Bunicul și bunica se certau. Pe ce motiv? Ceva de fântâni, Dumnezeu știe de ce. Ies afară. Ai mei nu se certau, doar că vorbeau mai tare. – Păi femeie, dacă vrei fântână, săpăm aici în curte și facem una! – Să facem. Și s-au apucat să cumpere cercuri d-alea mari pentru bazin, au tocmit oameni și-au început săpăturile. Au venit vreo 3 specialiști de-ai lui pește. Au

    [Citește tot articolul...]
  • Vrei servit? Na servit! Na servit!

    Hai să aștern una din povestirile comice pe care mi le spunea bunică-meu. Despre servit. Ziceam că românul vrea să fie servit, tratat ca un rege și totul să-i fie moka. În iarna lui 49-50, bunică-mea avea 22 de ani. Bunică-meu la fel. Maică-mea era în pântecul bunicii, fiind născută în februarie. Bunică-mea era taxatoare la autobuz (cum era pe vremuri o tanti în autobuz, de la care luai bilete), iar bunică-meu măcelar. Cel mai mare măcelar al Severinului în perioada postbelică. Într-o seară se întorceau acasă, la Erghevița, unde am copilărit. 13 kilometri de oraș. Fiind iarnă cu nămeți

    [Citește tot articolul...]
  • Tu n-ai părinți, n-ai bunici, n-ai nimic? Dă-te-n p… mă-tii!

    Să fi fost acum vreo 8-9 ani. Lucram la primul meu loc de muncă “legal”. Adică asigurare medicală, carte de muncă, tot tacâmul. Atunci am auzit asta de părinți, bunici, organe reproductive, cărți aruncate prin cameră și pumni în birouri. Era o mică editură de carte. Scotea cărți pentru copii, culegeri școlar, cărți de colorat etc. Acolo am învățat eu Photoshopul, mai mult furat, că nu ne lăsa să facem ceva extra-fișei postului. Toate cărțile erau făcute în word. Nu cumva să învățăm ceva Quark xPress, să nu plecăm de la ei. Ei, la firma aia erau patru inși. Patroana,

    [Citește tot articolul...]
  • Ce părere aveți despre părinții voștri?

    Din câte am văzut, am fost aprig criticat de fel de fel de indivizi. Oameni pe care-i consideram prieteni. Asta pentru că nemernicul de mine a avut neobrăzarea de-a deschide subiectul homosexualitate și de a-și expune punctul de vedere. Asta într-un mod deschis, neînjurând pe nimeni, ci doar voind să înțeleg ceva. Anume de ce e normal ceva anormal? Și mi-am atras mai multe injurii decât concepeam. Repet, din partea unor oameni pe care-i consideram prieteni. Și asta mă rănește mult. Una e să-ți expui punctul de vedere, diferit de al altuia, alta e să ne comportăm ca niște bădărani.

    [Citește tot articolul...]