Ieri am trecut pe la un prieten, să stăm de vorbă la un pahar. Pahar de citronadă. Și l-am întrebat așa într-o doară: – Ce vrei cadou? Mă așteptam să-mi fi spus 2-3 chestii. De unde! A început să-mi turuie câte-n lună și-n stele despre ce ar vrea el cadou de Crăciun. Nu era vorbă, eu îl întrebasem. Dar vorbea ca un copil dintr-a treia. D-ăla făcut cu timp, cu 2 caiete dictando scrise mic, de cereri. După vreo 5 minute am vrut să-l opresc. – Mă, dar… – … Și bașca procesorul ăla să-l schimb, că e groasă treaba… – Păi… – Stai