• Pisica sau firma de deratizare ne scapă de șoareci?

    Să nu credeți că am avut pisică de zeci de ani. Asta numai prietenul Mariusică poate avea, pisica lui și-a serbat deja majoratul. Are 18 ani și deci are voie la discotecă până dimineața. La mine pisica a venit de necesitate. Fusesem plecat la Craiova și la țară, prin 2007-2008, la rude. Ne-am găsit să le facem o vizită abia prin noiembrie, când erau ninsori și viscoleli ca prin Siberia. Deh, timpul liber nu ți-l programezi când vrei tu, de cele mai multe ori. Am stat vreo două zile la țară, lângă Severin, apoi ne-am întors către casă. Pe drum am

    [Citește tot articolul...]
  • Mama iuțelilor

    Puține lucruri iuți cu adevărat cunosc pe lumea asta. Pot spune că salata de roșii a mătușe-mii din Craiova e pe locul 1 la iuțeală. Dar e atât de bună încât mănânci și plângi. Pe locul 2 vine mâncarea de linte a lui Răzvan. Când mai faci niște mâncare, little dude, că mi-e pofto-foame?! Pe locul 3 vine Wasabi. Ăla direct din tub, nu pus în mâncare. Ăla care parcă îți bântuie căire respiratorii până suflii nasul cu tot cu plămâni. Și acu două zile am găsit și-a patra chestie extrem de iute. Se numește Krax Echipa Iute. Arată ca

    [Citește tot articolul...]
  • Phillipe în Oltenia

    Acum câteva zile m-a vizitat un prieten din Franța. Nu mă întrebați cum de am prieteni în Franța, căci am prin mai multe țări din Europa și nu numai. Și Phillippe, prietenul francez, a zis că vine pentru câteva zile în România, căci vrea să ne vadă țara iar. Mai fusese prin 1995 și-a rămas plăcut impersionat de munții noștri și de mânăstirile din Moldova. Însă de data asta i-am zis că-i musai să dea o țâră și prin Oltenia. Să muște dintr-un praz, să se urce în iagod (dud). Da, el se mai poate cățăra în pomi, la 45

    [Citește tot articolul...]
  • Neamțule, plecași, ‘tuz gruiu mân-ta!

    Neamțu’ era bunicul meu din partea mamei. Mi-e greu să vorbesc despre rudele mele care au plecat demult, însă am să încerc. Scriu asta deoarece l-am visat de câteva ori în ultima vreme. Nu era bunicul ăla tipic pe care vi-l imaginați. Era mai dificil. Porecla de neamț i se trăgea din război. Nu, n-a participat la război, având 16 ani pe atunci. Însă a fost de partea nemților. Tatăl lui fusese cehoslovac, simpatizant al nemților. Nu mi-a insuflat niciodată ură față de vreun popor sau rasă. Deși mă mai saluta câteodată mai în glumă, mai în serios cu “Heil

    [Citește tot articolul...]
  • Cu naşul-2

    Prima parte. Îl rog pe naş ceva ce nu s-a pomenit decât în mijloacele de transport în comun. Îi rog să oprească trenul 1 minut când suntem în dreptul casei. Că oricum era curbă acolo şi trenul pilota cam cu 10 km/h. Şi faza a prins. Am trecut de canton, şi când am ajuns în dreptul casei, a dat ăla prin staţie la mecanic să oprească. Ne-am dat jos eu, nepoata şi bagajele, ne-am luat la revedere de la naş cu lacrimi în ochi şi am ajuns acasă mai repede cu juma de oră. Adică ăştia de acasă au văzut

    [Citește tot articolul...]
  • Cu nașul-3

    Am promis că povestesc ce-am pățit pe tren în Craiova. Evident tot poveste cu nașul. Continuarea de aici. Plecasem de la București. Trebuia să ajung la Severin. La Craiova trenul stătea în stație cam 10 minute. Și lângă șine, pe peron, la 3 chioșcuri nu era nicio înghețată. Nici măcar în tren nu aveau! Mă, un TOPGUN, dădeam 7 lei pe el, dublu ca la cel mai scump magazin, dădeam să-mi satisfac pofta. Nu nene, numa cola normală și 4 feluri de bere. ATÂT! Așa că hai să mă duc în gară. Care a trecut vreodată pe la Craiova, gara

    [Citește tot articolul...]