• Cum înviem presa scrisă?

    M-am gândit ce bine era în 2008-2009 chiar în presa scrisă. Atunci înainte să ne lovească și pe noi criza economică. Criza care-n alte țări a cam dispărut, numai la noi se preconizează c-o să mai țină vreo 20 de ani, din păcate. Ca ziar care deja ai un tiraj de peste 1.000.000 de numere, e chiar foarte ușor să îți câștigi noi cititori, pe lângă faptul că ți-i păstrezi pe cei actuali. Am făcut un calcul la 100.000 de euro, bani pe care-i scoți din 450.000 de exemplare. Zicem că restul 500.000 exemplare vândute îți acoperă plata facturilor, salariilor

    [Citește tot articolul...]
  • Munca la CECCAR

    Am lucrat la CECCAR un an jumătate, apoi am fugit mâncând pământul. Cea mai idioată organizație în care mi-a fost dat să lucrez aia e. Mai ceva decât fosta Editură Ana (care acum se numește Marcela Peneș, zice-se). Mă nene, la CECCAR e nebunie. O dată la 2 ani se fac angajări. Se iau cam vreo 10 oameni, pe diferite secții. Pe acei 10 oameni va cădea munca grea. Asta deoarece acolo, toți (majoritatea) sunt angajați pe pile. Și nu cunoștințe, vorbesc de rude. Toți sunt nepoți, veri, fiice, frați, neveste, te miri ce. Credeam că tot CECCARUL e condus

    [Citește tot articolul...]
  • România e pe ducă! Ce e de făcut?

    Că România se duce încet încet pe copcă nu e nicio noutate. Dar să vedem ce e de făcut pentru a o salva. În primul rând trebuie să ne întrebăm dacă se mai poate salva. La prima vedere, din păcate, pare o cauză pierdută. Însă nu e așa. Avem în continuare multe resurse naturale. D-aia ne trag toți în țeapă. Ca să ne fure. Căci de n-am avea nimic, ne-ar lăsa în pace toate puterile lumii. Inclusiv rahatul ăla de FMI. Aia e marea noastră problemă. FMI-ul. La care suntem în prezent datori vânduți. Și noi și stră-stră-stră-nepoții noștri. Căci

    [Citește tot articolul...]