Fred se trezise de dimineață anchilozat de spate. Wilma încă dormea dusă. Ieși afară și observă că peste noapte dăduse o ploaie zdravănă. Ba, mai rău, dăduse și grindină. – Da, uite fix asta îmi lipsea, spuse el obidit. Nu-i plăcea ploaia din vremea studenției, când la cămin n-aveau acoperiș, iar lui i se repartizase tocmai patul de sus. De stătuse câteva nopți într-o ploaie torențială, îmbolnăvindu-se de plămâni. Singurul lucru bun din aprinderea aia de plămâni fusese c-o întâlnise pe pe Wilma. Era soră medicală la spital și-i făcuse câteva injecții. Abia o convinsese să iasă cu el. Ba