• Mă cheamă Bruzli

    Pe mine mă cheamă Bruzli. Însă numele mi se schimbă cu fiecare nou grup de turiști. Negruțu, Bruzli, Purecosu’ sau, pur și simplu, Câine. Așa mă numesc turiștii Castelului Corvinilor, din Hunedoara. Ăsta de mai jos sunt eu. Sunt foarte prietenos. După cum vedeți, ce putea fi mai bine decât o hârjoneală cu Veve, lângă o masă plină cu virșli? Nu-i vorbă, îmi pică și mie câte unul sau chiar doi în câteva ore. Să nu-mi dai pâine sau muștar. Nu mă supăr, nu-ți sar la beregată, după cum am auzit niște vorbe rele, însă nu mănânc. Nu-mi plac, pur

    [Citește tot articolul...]
  • Primarul care nu știe să zică “n-avem bani”?

    În cadrul Vizitei în HD, în care m-am distrat mai bine ca anul trecut, am și aflat mai multe lucruri interesante, pe care am să vi le destăinui rând pe rând. Acum voi vorbi despre Muzeul aurului din Brad. Sincer, habar n-aveam ce e aia Brad. Știam de Virșli de Brad, însă credeam că Brad e familia care-i face. Nu, Brad e o localitate din județul Hunedoara. Și aici, în localitatea asta mică și neștiută de lume, avem singurul Muzeu al aurului din România. Ah, din Europa, mă scuzați! Și cum autoritățile don’t give a fuck, primarul din Brad, Florin

    [Citește tot articolul...]
  • Hunedoara, investiție medicală de 1,3 milioane de euro

    Când ne gândim la Hunedoara nu ne va trece mai niciodată prin cap faptul că acolo se pot injecta 1,3 milioane de euro în aparatură medicală. Însă, spre surprinderea multora, se poate. O aripă veche a spitalului Dr. Alexandru Simionescu, nefolosită de 20 de ani, s-a transformat, aproape peste noapte într-o clinică medicală europeană. Și ca nicăieri în România, s-a putut face bici din rahat. Asta mulțumită devotamentului unor oameni. Amintesc aici de, probabil cea mai entuziastă doctoriță pe care am văzut-o vreodată, Catrina Lup Hărău. Aceasta, împreună cu familia și mama sa, doamna Carmen Hărău, au pus bazele clinicii

    [Citește tot articolul...]
  • Treci mă de te-mbracă!

    – Treci mă de te-mbracă, n-auzi? Ia pantaloni pe tine! Se uita Ilie la maică-sa ca vițelul la poarta nouă. Femeia se grăbea ba să termine de făcut bagajele, ba să lase vorbă la vecină că pleacă, să îi mai ude aia florile iar copilul stătea ca un tâmpit. – Îmbraca-te odată că pierdem trenul! …. Ilie se scutură. Își adusese aminte de acum 30 de ani de când era mic și trebuie să plece la mătușa Florica la țară. Îl lăsase a bătrână la soră-sa, îi lăsase niște bani și dusă a fost. Cică s-ar fi măritat prin Italia,

    [Citește tot articolul...]
  • Ultimele pregătiri

    Sunt nedormit de țâșpe nopți. M-am culcat pe la 6 dimineața de câteva săptămâni încoace. Azi am vrut să fac ce era normal. Adică să mă culc seara… N-a fost chip să adorm. Palpitații, luat cu frisoane, frică de moarte etc. Tot felul. M-am zvârcolit în pat ca puiul pe frigare… Așa că la 5 jumate am fost în picioare. Mi se închid ochii, dar nu pot dormi. Mă apuc imediat de făcut mâncare. Alde friptură și sarmale. apoi salată beouf, iar după aceea mă pot culca. Preconizez că dacă mă pun în pat la ora 18 deseară, pot dormi

    [Citește tot articolul...]
  • Prin castele, parcuri și trenuri, mușcând cu poftă din virșli

    Spanacul revine cu al doilea articol despre vizită în HD. De data asta prin castele, parcuri și trenuri, mușcând cu poftă din virșli. Prima parte. Dimineața m-am trezit la 7:30. Asta după ce pe la 5 și 10 adormisem buștean. După ce că abia dormisen și c-o noapte înainte (LOL + emoțiile plecării!), acum trebuia să bag în mine cât de curând. Camera goală. Pavăl era deja la masă. Și eu eram ăla rupt de foame. Am coborât și-am dat de el la masă. singurel. Mai erau vreo doi străinezi, care n-aveau treabă cu gașca noastră. Mi-am comandat și eu

    [Citește tot articolul...]
  • Mii de kilometri de Românie…

    Vineri am plecat departe. În vizită în HD. O chestie foarte mișto. Mai mult decât mișto. Însă să nu sar direct acolo, deoarece până în HD au fost mii de kilometri de Românie. O Românie pe care din păcate nu am văzut-o până acum. Vineri la ora 18:30 m-am întâlnit cu Alex Damian și Auraş. Am făcut cunoștință și-am întins-o la drum. Cătinel-cătinel am reușit să ieșim din București pe la 8 seara așa. Aglomerația de vineri seara… Kilometrii de autostradă îi știm cu toții. Față de acum 10 ani când parcurgeam autostrada frecvent, chiar s-a circulat bine. De fapt, asta

    [Citește tot articolul...]
  • Cu Spanacul prin Hunedoara

    Un oraș prin care Spanacul încă n-a ajuns. Hunedoara. Hai să vedem cum îl facem pachet să-l trimitem acolo… Nu cu poșta română, se subînțelege… Prima dată am auzit de Hunedoara când eram mic. Mi-a promis bunică-meu că vom merge pe la rezervația de zimbri de la Hațeg. Care promisiune din păcate nu a avut cum s-o țină… Apoi mărindu-mă am citit Derbedeii mei de Nicuță Tănase. Carte care m-a fascinat. Nu cred să existe carte care s-o fi citit de mai multe ori. Poate Dragoste bolnavă de Ion Băieșu… În Derbedeii mei era vorba despre un flăcău care bagabondea

    [Citește tot articolul...]
  • Golanul

    El e Chelie, golan de Bucureşti. După aventurile trăite în Derbedeii (de Nicuţă Tănase), urmează altele. Ce-i vine golanului, după ce l-a aranjat Firuţă la secţia de control de la furnal… Cum ce-i vine? Fură? Răspunsul e Da, evident, fură ca un derbedeu ce e. Dar deh, acum nu mai dă cu jula prin tramvaie, cu Răduş după el să-i ţină de şase. Nu nene, acum e angajat cu acte. Totul în regulă. Măsoară de 3 ori fiecare formă de fier. Uzina o plăteşte de 3 ori, de câte ori o măsoară ăsta. Azi aşa, mâine aşa, treaba mergea ca

    [Citește tot articolul...]