Țin minte că, prin clasa a 6-a, am plecat de acasă până la școală în pantaloni scurți. Era toamnă afară și noi aveam oră de sport. Și-am zis că pot lua frumos pantalonii scurți, fără probleme. Ei ași… Se pusese un frig, bătea un vânt, de-mi intrase frigul în oase. Fusesem prevăzător și-mi luasem și treningul cu mine, doar așa, să fie. Și tremuram pe terenul de sport, de nu puteam face nimic. Pantalonii ăia scurți erau d-ăia gen biciclist. Nu știu cum naiba, fetele aveau pantaloni strâmți pe ele, iar pe băieți… ce să mai, arătam ca Sponge Nob