Văd pe bloguri fel de fel de oameni. De la buni până la răi, sau, mă rog, asta iese din materialele lor. Dar mulți vor să se facă remarcați. Că au (zic ei) ceva de spus. Foarte bine, le urez succes. Și eu fac parte dintre aceștia, și nu mi-e rușine s-o recunosc. Însă când e vorba de ajutat ceva, nu se bagă mai nimeni. “Nu tată, de ce să scriu eu pe blog că nuș ce copii moare de foame? Lasă să dea alții, ce-s eu, buricul pământului? Lasă că eu scriu repede că e Zăvoranca în comă. Aia