• Misoginism de Weekend

    Azi Spanacul e foarte ocupat. Băi, dar extrem de ocupat. Așa că prezint UN misogonism de weekend. E ceva primit pe mail. Nu stau să căut să văd cine a scris asta. Dar cred că a fost UN bărbat: Un bărbat despre articolul nehotărât din limba română: “Stau şi mă gândesc: oare e întâmplător faptul că tot ce denumeşte ceva care te enervează, te pune în pericol, sau te distruge pare a fi FEMININ? Iar apoi, tot ce ne alină, ne bucură şi ne mai dă un ţel în viaţă este de natură MASCULINA?” Voi, femeile, sunteţi O ploaie, O

    [Citește tot articolul...]
  • Yoga versus băutură

    Iată o bătălie de mii de ani, încă dinainte de războiul dintre vârcolaci şi vampiri. De ce yoga? De ce băutura? Merg amândouă odată? Voi ilustra totul în cele ce urmează. Totul este simplu. 1) Yoga se poate practica doar de o domnişoară tânără şi atletică. Yoga la beţivăneală poate fi practicată de orice. 2) Yoga se practică pe un covoraş special. Yoga la beţivăneală se poate practica ORIUNDE 3) Cursurile de yoga costă. Mult… Băutura e mai ieftină. Mai ales dacă e home made. Va avea acelaşi efect. Minus mahmureala. Dar deja intrăm în detalii. Mă duc să practic

    [Citește tot articolul...]
  • Filme de groază

    Na, că voiam să scriu asta demult. Am văzut ieri o serie de 3 filme norvegiene, Cold Prey, sau în numele lui Fritt vilt. “Drăguţele, dar cam atât. Nimic de speriat. E genul ăla de horrot thriller uşor digerabil. Pleacă unii de nebuni pe munţi, şi acolo e unul sau x monştri, oameni hidosi, nebuni cu coasă etc, care încep să-i omoare pe toţi sistematic. Şi scapă unul sau 2 din 9 sau 6 câţi sunt la început. Aşa este si The hills have eyes, cele 2 părţi, şi Cold prey, cele 3 părţi, şi Wrong turn cele 4 părţi

    [Citește tot articolul...]
  • La bordel

    – Bună ziua, doamnă Agripina! – Bună ziua! Domnule maior Anghelescu, bine aţi revenit pe la noi, spuse matroana cu falsă slugărnicie, zâmbindu-i zeflemitor maiorului. – Fetelor, avem un oaspete special, domnul maior Anghelescu… Pe cine doreşte azi domnul maior? întrebă ea spre acesta. – Pe Florica şi pe Liliana… Ceva prospături nu sunt? Liliana venise într-o doară până la maior zâmbindu-i printre strungăreaţa în care se putea strecura cu uşurinţă un motan de-al mai mare, şi i se aşeză în braţe. – Nimic nou, nu a mai adus Ghiţă nimic, ştiţi… Nu prea mai merg treburile aşa bine… Florica,

    [Citește tot articolul...]