• Al cui e preșul?

    Abia intru în bloc. Și mă împiedic de un sul. Imediat apare un vecin: – Al cui e preșul? – Stai că nu știu deocamdată. Probabil al meu. – Cum probabil? – Păi a luat taică-meu unul și a zis că nu prea poa să-l care. Îl desfac. Ce preș nene, covoraș frumușel. – E portocaliu, al meu e, zic după ce sun la telefon. – Bine domne că nu știam ce e cu el și-am zis să nu pun mâne. – Merci că l-ai păzit, încerc o glumă. – Dai o bere data viitoare! Mă duc sus cu preșul

    [Citește tot articolul...]
  • Cea mai importantă invenție

    V-ați pus vreodată întrebarea asta? Care e cea mai importantă invenție? Eu știu deja care este. Zilele trecute (să tot fi trecut o lună de atunci) mă conversam cu Jidanul și cu Doru la un pahar de bere și niște mici. Evident tot pe banii Jidanului 🙂 Doru zicea că cea mai importantă invenție este omul. Și eu l-am contrazis. Cică omul se reinventează constant mi-a replicat. Nu nene. Omul n-a fost inventat. Și oricum nu e omul. E ROATA! Gândiți-vă ce ar fi lumea fără roată. Nu ar exista nimic. Și am fi tot niște animale de trăiesc în

    [Citește tot articolul...]
  • Urâți taximetriștii?

    Iată altă întrebare de baraj. Și asta din ce în ce mai în vogă. Voi urâți taximetriștii? Majoritatea vor spune că da. Unii vor spune că nu, căci fac un bine când e nevoie de ei. Alții nu au nicio părere. Pe ăștia cei din urmă nu-i vom întreba “de ce” în cazul de față. Hai să-i vedem pe ăia mulți, cei care urăsc taximetriștii. Ca și taximetriștii pe care-i urâm, și populația dezgustată de taximetriști, se împarte în mai multe categorii. Studenții care iau taxiul o dată pe an, cei din alte orașe, care iau un taxi tot cu

    [Citește tot articolul...]
  • Vorbe-n vânt

    Asta e ca aia din ciclul “povești cu Mister Bean, Baldy man și Chizderman”. Vorbe-n vânt, date în cursul zilei de ieri. Așa ceva nu s-a mai văzut de un car de ani. Mai ales că a fost un happy weekend… Ieri spălam vasele după ce nevastă-mea mânjise zeci de vase, tigăi, cratițe, căci a făcut mâncare, ciorbiță și ceva prăjitură. A, bașca salată de țelină… Și cum era Spanacul băgat în chiuvetă până la brâu, hai să facă mișto. Cu ocazia asta mi-am adus aminte de un banc. E cu blonde. Care ești bblondă și n-ai simțul umorului treci

    [Citește tot articolul...]
  • Spanac la Dreamhack

    Am zis că sunt ocupat azi. Păi da, Spanac la Dreamhack e ocupat. A fost foarte mișto. Căci promisesem că mă duc, dar fiind la muncă nu am mai luat bilet. Până ieri, când mă sună Ovidiu. – Spanac, hai la Dreamhack. – Îs obosit mă acum, și nici n-am luat bilet. – Bine, atunci ne vedem mâine dimineță! Azi, când trebuia să mă văd cu el, mi-am pus telefonu la 9 dimineața să sue. Sună telefonul, mă trezesc și adorm mă fratele meu înapoi. Apoi după fix 3 minute sună și Ovidiu. – Hai, îmbrăcarea și tuleo! Ce vorbești

    [Citește tot articolul...]
  • Hoinar prin lume 2

    Prima parte Delta Dunării Da, încă nu am ajuns în Deltă până acum… Şi rău îmi pare. Avem ţara plină de locuri frumoase şi nu ştim să le apreciem. Plecăm în concedii prin țări străine şi dacă ne întreabă cineva de Mănăstirile din Moldova, sau de Delta Dunării, dăm din umeri. Că la noi se merge pe principiul “lasă că mă aşteaptă Delta acasă”. Dominica. Sau Republica Dominicană. Altfel spus, paradisul turiștilor. E departe, dar are tot ce vreau eu. Și mare și munte. Foștii șefi au fost peste tot în lumea asta și-au zis că ar fi rămas acolo.

    [Citește tot articolul...]
  • Cum să nu dansăm

    Ca mine. Nu am (prea) dansat niciodată. Ştiu că eram mic, era muzică la TV şi mă bâţâiam p-acolo de nebun. Mă vede mama şi mă întreabă dacă vreau să învăţ. Am zis că da. Big mistake! Mă ia mama de mână şi începe dansul. Alea 5 secunde cât a durat mi-a fost o ruşine totală. De atunci nu am vrut să aud de aşa ceva. Mi-era ruşine, eu băiat mare (5 ani) să dansez cu mama! Era ceva de neconceput! După un an mama a zis să încerce iar cu mine. Şi m-a întrebat dacă aş vrea să iau

    [Citește tot articolul...]
  • De ce diacritice?

    Mă tot întreabă StiliZer dacă scriu şi eu despre diactirice. Şi na că îmi făcui timp să scriu. Diacrtiticele sunt literele alea româneşti, care au virguliţe, căciuliţe, fulăraşe, covoraşe şi bastonaşe. Adică: ă, î, ş, ţ, â. Ne-am învăţat să le folosim de la şcoală. Hai să facem o campanie, zicea StiliZer, ca să facem lumea să scrie cu diacrotoce. Hai să facem, am răspuns, dar n-am idee ce mama naiba e aia campanie. Nici pe feisbuc nu mă pricep. Eu dau linkuri la ce scriu şi cu asta basta. Toţi care avem PC cu un sistem de operare Windows

    [Citește tot articolul...]
  • Leapşa oraşului tău.

    După ce am lăsat de-o parte lepşele venite din mai toate părţile (mii de scuze Vienelei), azi m-m hotărât să dau curs lepşei primite de la Daniel. În stilul meu. Cică leapşa oraşului tău. În cazul (exclus) că îţi vine un prieten (am zis exclus, pentru că n-am prieteni) în Bucureşti (oraşul meu). Bun, unde-l duci, ce îi arăţi din oraş? Eu personal, când voi avea un prieten care să vină din alt oraş pe la mine, îl duc într-o crâşmă şi bem. Gata leapşa… Dar deh, cică nu e frumos, trebe să-i prezint şi ceva din frumuseţile capitalei. 1)

    [Citește tot articolul...]