• Cum fu piesa?

    Am fost la teatru. Ceva ce n-am mai făcut de 2 ani. Nu mă întrebați cum fu piesa. N-am fost foarte atent. După atâta bere (nici nu știam că poate intra atâta în mine) mă mir că am mai ținut ochii deschiși. Dar, s-o iau cu începutul. Aveam niște bilete la teatru. Stăteam liniștit ieri, voiam să m-apuc să fac un nou episod din Berarul. Aveam 2 sticle de bere la 2 litri jumate pe care voiam să le degust. Plus de asta, voiam să le amestec. Blondă cu negresă. Să iasă o creolă d-aia bună rău. Vine nevastă-mea val

    [Citește tot articolul...]
  • Ceasul buclucaş

    Data stelară 24 ianuarie 2010 Începutul poveştii aici După juma de oră vine la mine: – Ceasul ăsta chinezesc stă! – Nu ştii tu să-l porţi la mână mă, se uită şi el la faţa omului. S-o fi speriat de mustaţa ta… Îl întorc, îi mai dau o bătută, preventiv, şi i-l dau iar. După juma de oră vine iar la mine. – A stat! – …Gâţi de chinez, să-i dau mail. – Dă-i şi zi-i că e fărâmat. După 2 săptămâni de conversaţii cu jegul ăla, am rămas cu ceasul stricat. Că voia să-l trimit înapoi în China, mă

    [Citește tot articolul...]
  • Tot praştia e sfântă!

    De când s-a făcut omul pe lumea asta, a început să deie cu pietre după animale, şi după semeni. Na, de la pietre aruncate direct cu mâna s-a trecut la praştie. Praştia aia era de fapt o banală sfoară, cu un căuş. Avea cam 50 cm lungime sfoara, la mijloc era căuşul cu piatra în el, iar capetele în mâna omului. Ăla învârtea praştia deasupra capului ca să prindă viteză, apoi elibera un capăt, slobozind piatra în căpăţâna cuiva (vezi David şi Goliat). După aia au trecut la arcuri, suliţe, săbii etc. Dar pe mine partea cu praştia mă interesează. Vrei să spargi un geam

    [Citește tot articolul...]