• Jocul bocancilor!

    Jocul bocancilor știți ce înseamnă? Dacă nu, nu ați pierdut nimic important. E modalitatea prin care neonazisștii împroașcă praf în jur, tropăind ca nebunii, sunt influența substanțelor interzise. Pușcărie nene, aia i-ar mai salva. Însă, un lucru bun au și nebunii ăștia. BOCANCII! Îmi amintesc de tabăra din 1994. Prietenul Cristi era în adidași pe munte, eu aveam ceva ghete (care mi s-au dezlipit atunci… de le-am lipit cu gumă de mestecat și ciocolată, după spusele lui Cristi, cel mai bun adeziv de pe planetă. Ei sanchi…), iar frate-su, Cornel, avea o pereche de bocanci de munte de prin anii

    [Citește tot articolul...]
  • Mi-e dor de copilărie

    Nu-i niciun secret faptul că mi-am petrecut mare parte din primii șapte ani la țară. Asta până să mă ia la școală, de parcă mă răpiseră ai mei părinți din locurile unde crescusem, ca să mă arunce-n temnița îngrozitoare numită “Școala gimnazială cu clasele I-VIII, nr. 112“ Nu era problemă, printre atâția copii îmi făcusem repede prieteni. Nu era de ajuns decât să zici: – Salut, sunt Francisc! și îți făceai un nou prieten. Încearcă să mai faci asta, acum, după 25-30 de ani… Însă toate vacanțele le făceam la țară, la bunici. Acolo unde am crescut. În locurile alea,

    [Citește tot articolul...]