Eram mic, să fi avut vreo 6-7 ani. Mă plimbam pe malul mării cu părinții, mai către după amiaza asa. Era plin de vânzători ambulanți, vindeau aia te miri ce. Nămol de la Techiorghiol, înghețată, sucuri, bere, pieptene, ceasuri, zmeie, mere coapte cu caramel, calendare, pixuri, de toate. Cred că dacă-i întrebai de blugi sigur se găseau câțiva să-ți facă lipeala cu șmenarii de aduceau blugi pe sub mână din Turcia. Printre vânzătorii amintiți mai sus, era un nene dubios, cam brunet la față, care vindea jucării. Avea o masă plină. O tarabă foarte ingenioasă, construită ca un scaun d-ala