Dacă ar fi să vorbim despre magazinele preferate, QuickMobile ar fi în top 3. De la el i s-a pus pata și neveste-mii pe un Samsung Galaxy S3 mini. cică musai mini să fie. Mă rog, eu mi-am luat S4, iar ei i-a rămas vechiul meu telefon, pe care promiteam că-l arunc în aer dacă primesc altul. Cum nimeni n-a fost darnic cu un telefon nou, am fost eu. Dar să vorbim nițel despre Quickmobile. Despre magazim aflasem în urmăp cu 2 ani, de când cu BlackFriday. Și față de alte magazine concurente, ei au fost cinstiți tot timpul. Majoritatea
[Citește tot articolul...]-
Quickmobile. Unul din magazinele mele preferate.
-
De râs sau de plâns?
Azi am o temă nouă pemtru cititorii fideli și nu numai. Să-mi spuneți voi dacă e de râs sau de plâns. Am primit în mail niște versuri. Nu știu cine le-a scris, și nu mă apuc să fac cercetări. Este noua iarna pe uliță. Numită Țâganu’ pă copcă. A-nceput de ieri să cadă Câte-un rrom, pe urmă doi. Franţa pusă e pe sfadă, Şi ni-i dă pe toţi grămadă, Înapoi. Nu e cuşer. Dar e bine Pentru Sarkozy, acum; Taberele-s toate scrum, Dar năvalnic vuiet vine De pe drum. Sunt ţigani şi balabuste, Vin la Otopeni ţipând, Şi se-mping şi
[Citește tot articolul...] -
De ce vă e frică?
Majoritatea oamenilor se tem de cineva sau ceva anume. Cum ar fi frica de înălţime, de mare, de spaţii închise etc. Şi spănăcelului vostru drag îi e frică. Şi de mare, şi de înălţime, şi de haxori, de multe. De Dumnezeu însă în primul rând. Dar nu despre asta vom discuta azi. Mă tem de clowni. Băi, mă sperie de mă şuşulică pe mine. Adică da, mi-e repulsie de gândacii care se mişcă repede, de şobolani şi şoareci… Dar de clowni… Cum azi am văzut ultimul episod filmat din Supernatural, m-am pus să scriu asta. Într-un episod Sam a
[Citește tot articolul...] -
Leapşa studenţiei…
Asta e leapşă de la Ovidiu, şi-o ia cine vrea şi-o dă cui vrea! Majoritatea aţi făcut liceul sau facultatea. Eh, cu toţii am făcut tâmpenii în viaţa de student, de licean… Eu am început de mic, se alergau nişte colegi prin clasă. Eram prin clasa a treia sau a doua, şi cum alergau ăia ca nebunii, i-am pus unuia piedică. Ţin minte şi acum că-l chema Răzvan pe colegul ăla. Bă băiatule, cât era ăla de înalt, cât de repede fugea, de la prima bancă unde şedea măria sa, Spanac, până la perete în spatele clasei s-a dus bietul
[Citește tot articolul...]