• Dilema criminalului

    Sunt un criminal! – Uite mă boule, că ai omorât-o! – Da… – Uite la ea, că nu mai mişcă. – … – Şi limba i-a ieşit din gură. Tâmpitule. – Da… Îmi pare rău… – Îţi pare rău pe naiba. Ai dat cu tonfa în ea şi ai omorât-o. – Da… Sincer îmi pare rău… Alelalte n-au vrust să stea să le prind. – Şi asta e scuză ca s-o omori p-asta? Uite mă ce mică e! Ai ucis-o. Cu ce ţi-a greşit? – Cu nimic… Îmi pare rău. Să mă ierte Dumnezeu… – Te iartă… când omori aşa

    [Citește tot articolul...]
  • Nu există cireşe stricate!

    Nu, cel puţin pentru mine nu există. Pot exista cele necoapte… Dar stricate în niciun caz. – Nu vezi că au prins mucegai? Cum să mănânci aşa ceva? – Unve vezi tu mucegai? – Uite acolo, pe cireaşa aia, e jumate cu floare pe ea. – Aia e penicilină mă, nu e sfoiag… Şi eu care credeam că am nevoie de ochelari… – Are să te ia durerile de burtă deseară că te

    [Citește tot articolul...]
  • La bordel

    – Bună ziua, doamnă Agripina! – Bună ziua! Domnule maior Anghelescu, bine aţi revenit pe la noi, spuse matroana cu falsă slugărnicie, zâmbindu-i zeflemitor maiorului. – Fetelor, avem un oaspete special, domnul maior Anghelescu… Pe cine doreşte azi domnul maior? întrebă ea spre acesta. – Pe Florica şi pe Liliana… Ceva prospături nu sunt? Liliana venise într-o doară până la maior zâmbindu-i printre strungăreaţa în care se putea strecura cu uşurinţă un motan de-al mai mare, şi i se aşeză în braţe. – Nimic nou, nu a mai adus Ghiţă nimic, ştiţi… Nu prea mai merg treburile aşa bine… Florica,

    [Citește tot articolul...]