• Bloggerii mei – 3

    Tibi’s Blog Blogul lui Tibi. Omul ăsta reuşeşte de fiecare dată să mă treacă prin diferite stări. De la bălos până la scârbit. Pune el nişte poze p-acolo, de e greu să le cataloghezi. Plus că mai şi descrie, cu cuvntele lui, grozăviile din faţa ochilor! Angela Angela de la o vreme şi-a pus în cap toţi susşinătoruu OTV-ului. Iar când a fost invitată la Naşul, mulţi cocalari şi-au spart televizoarele… Angelo fată, ţine-o tot aşa! Georgica aiurita Aiureli este căsuţa Georgicăi, care de la o vreme s-a apucat de călătorii ;i fotografii peste tot. Felicitări fato, ţine-o tot aşa!

    [Citește tot articolul...]
  • Dilemă

    Asta e o dilemă veche de mii de ani. Vă întreb pe voi ce aţi face în acest caz. Doamne fereşte, cineva foarte drag vouă (o rudă de primul grad etc.) se află în spital de multă vreme luptându-se cu o boală necruţătoare. Şanse de vindecare nu sunte (vorbim de şanse practice,

    [Citește tot articolul...]
  • Concurs – Stilizer

    Eu am mai zis că StiLizer ăsta nu e normal. Nu m-aţi crezut, aşa că vă zic iar. Domnul StiliZer mai bagă un concurs. Unde se pot câştiga domenii, cu tot cu hosting… Pe un an. Un an întreg. Adică Tu ca blogger care scrii pe domeniu d-ăla moka, ai şansa să te muţi la casa ta. Să nu te mai supere nimeni. Trebe să scrii un post de minim 250 de cuvinte (eu nu mi le număr) în care să zici

    [Citește tot articolul...]
  • Bucurie

    Da, azi în zi de marţi am o bucurie. Am descoperit că atunci când mi-am resetat datele de pe computer aveam li o copie de rezervă, făcută automat de programul ăla minune. Nasol e că restaurează de pe toate hardurile. Adică copie de rezervă nu pot face decât pe hard extern sau stick. Am regăsit 2 fuforiale, neprezentate încă. Neuronul ştie despre ce e vorba. Aşadar, toată trupa să stea cu ochii beliţi, că vin fuforiale noi vechi, dar nevăzute de nimeni până acum deseară când le dau drumul din lanţ. Aşadar brb…

    [Citește tot articolul...]
  • O facem în parc?

    Data stelară: 14 februarie 2010 – Hai fă, mergem deseară în parc? – De ce? – Să ne… “jucăm”, de ce naiba crezi? – Mergem, că am tot vorbit… Ne strecuram încet prin noapte, ca două năluci, printre maşini parcate, trecători răzleţi, blocuri tovărăşeşti, către parc. – Bă, abia aştept! – Mie-mi zici? Hai încolo, în parcul ăla, e gol la ora asta. – E cam departe mă, tocmai până acolo? Hai că ştiu eu aici aproape un loc propice. Mergem tăcuţi înainte, doar doar o fi acolo locul liber, nimeni în zonă să ne audă sau să ne vadă.

    [Citește tot articolul...]