• Nuntă fără manele

    E un mit. O exista, n-o exista… Cel puţin în România, dacă nu ai tu un salam, un parizer, o minodoră la maxim, un acorden după tine la nuntă, nu ţi-e bine. Nu eşti român. Şi te scuipă lumea pe stradă. Păi cine eşti tu mă, să strici datina creştinească? Mă rog, datina creştinească după invazia turco-musulmană din anii 90, de când s-au deşteptat ţiganii şi din melodii de pahar au făcut ei “manele”. Căci da, stimabili consumatori de “manea”, ce salami şi puşti, pistoale, mitraliere şi guţi (tuzgâţi) ascultaţi voi, aia nu e manea. E câh. Mare câh! De

    [Citește tot articolul...]
  • Concursul pisicii nuntaşe

    Mâţul m-a tot mieunat să particip şi eu la concurs. Şi o promisiune trebuie păstrată, aşa că mă bag. Plus că am de povestit… Nu mai zin nimic de nunta mea, că am tot scris. Aşa că am să zic de o nuntă la care am fost domnişori de onoare. Apoi hoţ. De mireasă. Care s-a furat singură. Mă rog, ceva de speriat citit. Ajungem la cununia civilă. Acolo ba unde e mirele, ba unde e naşul, ba uite că naşa e cu ciorapul deşirat (uite bă că se dezbracă în maşină!). Ca la fiecare nuntă. Un fotograf nunta Bucuresti

    [Citește tot articolul...]
  • Cum să nu dansăm

    Ca mine. Nu am (prea) dansat niciodată. Ştiu că eram mic, era muzică la TV şi mă bâţâiam p-acolo de nebun. Mă vede mama şi mă întreabă dacă vreau să învăţ. Am zis că da. Big mistake! Mă ia mama de mână şi începe dansul. Alea 5 secunde cât a durat mi-a fost o ruşine totală. De atunci nu am vrut să aud de aşa ceva. Mi-era ruşine, eu băiat mare (5 ani) să dansez cu mama! Era ceva de neconceput! După un an mama a zis să încerce iar cu mine. Şi m-a întrebat dacă aş vrea să iau

    [Citește tot articolul...]
  • Şerpălău – 3

    Primul episod Al doilea episod Deja acum Şerpălău se simţea răzbunat pentru toate batjocurile celorlalţi copii. Aşa că de fiecare dată când mai făcea câte o boacănă şi şi-o lua cu vârf şi îndesat de la ceilalţi, în special de la George, stătea liniştit, cu un zâmbet zeflemitor în colţul gurii. Nimeni nu-i va putea la acea zi când speriase toţi tovarăşii de joacă mai mari. Nimeni! De atunci George îl privea cu aţli ochi, oarecum temători, că “nu ştii ce-i trece prin cap prostului, şi-ţi ia gâtu’ cu securea în somn”. Dar departe de adevăr temerile lui. Şerpălău îşi

    [Citește tot articolul...]