Când se trezi, Alphonse nu se gândi niciodată că din acea zi va avea de-a face cu Ochiul Dragonului. Se dete jos cu greutate din pat. Vinul băut cu o seară înainte își spunea cuvântul. Deschise larg geamurile și se trânti înapoi în pat. – Alphonse! se auzi un urlet de afară. Ieși împleticindu-se la geam. Jos era bunul său prieten, Philippe, care-l stiga de zor. – Ce mă, ce e? – Hai îmbracă-te că avem ceva treabă. – Nu pot mă. Chiar acum? – Da, hai nu sta, avem ceva de făcut. – Ce anume? – Nu pot urla