Amicul meu, Ştefan, a devenit tătic. Odată cu noul său statut, desigur, s-a văzut nevoit să accepte mai multe responsabilităţi. Printre obligaţiile lui de părinte se numără şi aceea de a cumpăra jucării pentru odrasla lui. Nemaifăcând niciodată acest lucru, s-a gândit să-mi ceară un sfat. Tot vorbindu-i despre acest subiect, cu divagaţii, întreruperi şi hohote de râs, m-am pomenit că-i povestesc istoria jucăriilor. – Fane, copilul are nevoie de jucării, fiindcă, jucându-se, el învaţă. În fond, ce sunt jucăriile? Nişte obiecte care prezintă, la scară redusă, realitatea din lumea noastră, a adulţilor. Copilul le mânuieşte şi astfel îşi face