Știți cum e să vă aduceți aminte despre ceva, când vorbeați de total altceva. Așa mi-am adus eu aminte de-o discuție despre pârnaie cu un amic taximetrist. Nu mai știu de la ce idee plecasem, dar am dat de dialogul cu flăcăul la mine-n minte. Din discuție în discuție omul a zis că are un văr la pușcărie. Pentru furt, viol, bătăi. Oaia neagră a familiei. Îi pare rău că e omul la pârnaie, dar “acolo e locul lui, a început de mic. Îmi e rudă, nu-l putem uita, chiar de ne rușine cu el“. Adică omul era pușcăriaș de