Pe Tibi îl vedeam zilnic alergând. Orinde trebuia să se ducă, el alerga, sau mergea foarte repede. Niciodată nu a fost văzut mergând ca un om normal. Nu știam nimic de el, decât ceea ce vedeam. Un “nebun” alergând întruna. Era înalt șu o claie de păr crețălău și cu niște ochelari de soare portocalii, rotunzi. Moda aia tulbure a anilor 70. Nu avea vârstă. Părea de 27-30 totuși. Nimeni nu știa cu exactitate unde stă, ideea e că-l vedeam zilnic alergând prin cartier. Știam că-l cheamă Tibi de la un vânzător de ziare, uitat de la începutul timpului în