• Al cui e preșul?

    Abia intru în bloc. Și mă împiedic de un sul. Imediat apare un vecin: – Al cui e preșul? – Stai că nu știu deocamdată. Probabil al meu. – Cum probabil? – Păi a luat taică-meu unul și a zis că nu prea poa să-l care. Îl desfac. Ce preș nene, covoraș frumușel. – E portocaliu, al meu e, zic după ce sun la telefon. – Bine domne că nu știam ce e cu el și-am zis să nu pun mâne. – Merci că l-ai păzit, încerc o glumă. – Dai o bere data viitoare! Mă duc sus cu preșul

    [Citește tot articolul...]
  • Întrebări fără răspuns!

    Am o listă cu întrebări pe care mi le-am pus de-a lungul vieţii. Nu am găsit nici până acum răspunsurile, cu toate că imaginaţia şi deşteptăciunea spănăcească depeşesc cu multe intelecturile adunate a 15,3 oameni de ştiinţă renumiţi. Asta că tot am vorbit de întrebări existenţialiste. 1. De ce când pleci de acasă, chiar dacă ai fost la WC înainte, imediat cum ieşi din bloc te trece iar? 2. De ce când ajungi la supermarket te apucă instantaneu setea, şi musai să-ţi iei un suc, o bere, o apă minerală? 3. De ce când vii cu sacoşele pline lifturile nu

    [Citește tot articolul...]
  • Vecinii mei

    Partea a 3-a Şi iată că am ajuns la ultimul episod despre vecinii mei. Ăia nesănătoşi. Etajul 6: În faţa scărilor stă o famile normală. Mamă şi fiu. Ştiu că ăsta ne-a terorizat într-o vreme cam 2 luni cu bormaşina prin casă, nu ştiu câţi pereţi o fi dat jos, şi câte piscine şi-o fi instalat, chestia e c-a înnebunit-o p-aia de la 5 de sub el. A. şi a venit odată la mine că l-am inundat. 5 minute l-am ţinut la uşă că n-are cum să fie de la mine… De la mine era! Lângă el, stătea o băbuţă.

    [Citește tot articolul...]
  • Superstiţii

    De când suntem mici, ni se bagă în cap tot felul de prostii și superstiții. Cred că prima chestie a fost aia cu “nu te apropia de şarpe că-ţi sare în cap”. Niciun şarpe din România nu sare de jos d-acolo să te muşte de cap! Chit că ai juma de metru. După aia, “nu speria găinile că vine cocoşul şi te ciocăneşte-n… cap”, evident. Totul până la cap. Dacă te-ar ciuguli cocoşul de viermişor, să te lase înCiomit pe viaţă n-ar fi problemă. Numa să nu-ţi dea în cap… Mărindu-te renunţi la tâmpeniile cu şarpele, cocoşul etc. Însă dai

    [Citește tot articolul...]
  • Miting poze

    Şi iată în sfârşit, pozele de la marea adunare naţională a bloggerilor. Ediţia a doua. Emilia, Irina, Lucianna, Flyerboy, Kathy   Spanac afaceristul, Diana, Jidanul, Emilia, Lucianna, Irina, Kathy   Mare dragoste între un jidan neuron şi Spanacul. Totul sub privirile

    [Citește tot articolul...]
  • Despre filme

    Am văzut la TV cu câteva zile în urmă un film de groază. Staţi, nu vă speriaţi. Nu groază… Ceva aşa… de nedescris. Mult sânge, creieri, monştri coţăitori, ceva de speriat. Filmul se numea Feast 3 – Happy finish. Am văzut jumătate din el, că era la 3 noaptea, şi la 5 trebuia să fiu în picioare. După aia am dat jos şi preimele 2 părţi, şi mi-am amintit că văzusem prima parte mai demult. Mă, de când sunt eu n-am vpzut un film mai ciudat ca ăsta. Şi mai tâmpit. Şi mai plin de sânge. Şi mai scârbos. Bă,

    [Citește tot articolul...]
  • Nedumerire

    Dragi spănăcei, cetitori fideli şi fidele ai Spanacului. Eu mare nedumerire am. De două săptămâni, domnul Gogu nu mă găseşte. Nu mă găseşte la modul ăla nesimţit, că degeaba scrii spanac în pagina aia albă inodoră şi insipidă a Gogului, că numa reţete de haleală îţi generează. Adică un fel de

    [Citește tot articolul...]
  • Stamp

    Bun. După multe fofilări evidente, azi am dus la capăt misiunea de mi-o dăduse jidanul cu un neuron. Adică am creat Spanac Stamp.  Asta după ce am creat Spanac TV, cu ajutorul lui Boby. Dar să luăm totul de la început. Acu câteva zile, olteanul, ascultându-mi ideea genială cu SS (de data asta e Spanac Stamp), a grăit: “Mo, bună idee, ia d-aici şi zi-mi dacă prinde la poporime” – zise cu nostalgie în glas, înmânându-mi 10 lei. Pe care eu i-am luat cu mânuţele hulpave. După care i-am cerut şi-o gogoaşă de la colţ. La asta fază am fost mai

    [Citește tot articolul...]
  • Concurs – Laptop de blogger

    De când am văzut laptop prin filme americăneşti, mi-am dorit şi eu un computer d-ăsta să-l pot căra după mine. Abia 20 de ani mai tărziu, am avut şi eu laptop. Un IBM T30… Da, da! IBM, actualul Lenovo. Laptopul era bun, mai e şi acum, cu modificări. Mă rog, procesor de 1.7, 512 ram, hard de 40 giga. Vis nene. Pentru mine era cel mai mişto laptop. E mic, încape în geanta diplomat în picioare. Adică are ecran de 12 inci, ceva de genul ăsta. Singurele probleme pe care le avea era că bateria nu ţinea deloc deloc, cablul

    [Citește tot articolul...]