Distribuitor autorizat de fazani hazlii
Abia intru în bloc. Și mă împiedic de un sul. Imediat apare un vecin: – Al cui e preșul? – Stai că nu știu deocamdată. Probabil al meu. – Cum probabil? – Păi a luat taică-meu unul și a zis că nu prea poa să-l care. Îl desfac. Ce preș nene, covoraș frumușel. – E portocaliu, al meu e, zic după ce sun la telefon. – Bine domne că nu știam ce e cu el și-am zis să nu pun mâne. – Merci că l-ai păzit, încerc o glumă. – Dai o bere data viitoare! Mă duc sus cu preșul
[Citește tot articolul...]
Stimați cititori, dragă Americă. Azi Spanacul participă la alt concurs național. Este vorba de Blogawards și premiile sale. E simplu, nu trebuie să faceți mare lucru. Prima dată, să aveți blog de minim 7 zile. Hai mă, nu ești în stare să-ți faci un blog acum și peste o săptămână să te înscrii? După aia să vă abonați la newsletter. E, și sunteți înscriși în concurs. Vor fi 5 extrageri. Patru bloggeri vor câștiga câte un memory stick. Și parcă vreți premiul cel mare nu? Un notebook EeePc. Mie nu-mi plăcea EeePc-ul, de ce să mint. Am zis că nu
[Citește tot articolul...]
Nu știu câți dintre noi se mai duc în zilele astea la restaurant. Dar am pentru toții o întrebare de baraj. Voi cât lăsați bacșiș? Să facem abstracție de faptul că e criză, și încă va mai fi cel puțin 4 ani de acum înainte. Cât lăsați? Și nu mă refer la mcdonalds, sau kfc, unde vă luați ca la împinge tava. Nu, mă refer la restaurant adevărat. Na, că mai merge omul o dată la 3 luni la o pizza. Zic și eu. Vă aduce pizza, e bună, n-ai stat mult să aștepți după ea, ți-a adus berea imediat
[Citește tot articolul...]
Prima parte A doua parte Şi aşa am ajuns la etajul 4. Ăsta e unul din cele mai liniştite etaje. Ăsta şi 5-ul. P-aici s-au cam făcut mutări în masă de populaţie, dar încerc să-mi aduc aminte ce şi cum. În stânga scărilor n-am idee cine stă, să mă baţi… Nici nu mai ţin minte cine a stat acolo. E un fel de gaură neagră a amintirilor, mă uit la uşa aia, poa’ să fie şi cu nume pe ea… Mă uit ca la o integramă din limită de radical din pi, în fizica cuantică. Adică ca un viţel la
[Citește tot articolul...]
Prima parte. Cum urci scările, în stânga… Habar n-am cine mai stă. Am văzut-o pe mă-sa lui Titi intrând odată acolo. Titi fiind o javră de om, vedeţi mai încolo de ce. În faţa scării, stă o familie normală. El e ceva inginer pe la aeroport, că l-am văzut p-acolo în timp ce reparau unii nişte elicoptere. Nevastă-sa ne face calculul la întreţinere, iar cu copiii lor, un flăcău şi-o fată (acu măritată şi deja mămică), mă jucam când eram mici. Când bubuia blocul de manele acumcâţiva ani în urmă, aveam impresia că e de la Vali de la 2,
[Citește tot articolul...]
Am văzut la TV cu câteva zile în urmă un film de groază. Staţi, nu vă speriaţi. Nu groază… Ceva aşa… de nedescris. Mult sânge, creieri, monştri coţăitori, ceva de speriat. Filmul se numea Feast 3 – Happy finish. Am văzut jumătate din el, că era la 3 noaptea, şi la 5 trebuia să fiu în picioare. După aia am dat jos şi preimele 2 părţi, şi mi-am amintit că văzusem prima parte mai demult. Mă, de când sunt eu n-am vpzut un film mai ciudat ca ăsta. Şi mai tâmpit. Şi mai plin de sânge. Şi mai scârbos. Bă,
[Citește tot articolul...]
Şi cum tot românul e primul când se dă ceva moka, mă bag şi eu. Despre ce e vorba? Zorilestore oferă GRATUIT o pereche de papuci. Evident, cu nişte condiţii. Tre să ai blog. După aia citeşti bine regulamentul de la blogatu. Zice acolo tot ce-ţi trebe să ştii. Eu am ales deja o pereche de ciubote pentru nevastă. Eu nu am pupuci, umblu numa cu cizme…
[Citește tot articolul...]
**************************************************************