Ionel avea încă vârstă fragedă, când începuse să iasă de nebun pe uliţă. Voia şi el să se joace cu ceilalţi copii, să bată mingea pe maidan, să călărească, să se caţere în pomi după dude, să meagă cu vitele pe izlaz. Parcă era posedat! Văzându-l aşa de agitat părinţii mulţumiră lui Dumnezeu că Prâslea al lor avea să le fie ajutor de nădejde la bătrâneţe. Ce, fraţii lui mai mari erau şi acum vai de ei. Petru, fiul cel mare avea 19 ani, dar arăta de 30… Mare, voinic, dar prost de se pierdea în grădină printre firele de