Încep prin a vă spune că sunt credincios. Că altora li se pare o tâmpenie să “crezi într-un prieten imaginar“, e partea a doua. Dumnezeu îi lasă să facă ce-or vrea. Nu știu de unde până unde treaba asta cu “prietenul imaginar“. Cred că a apărut de la Paraziții, acești deschizători de drumuri și de capete îndoctrinate ca ale noastre, ale credincioșilor. Nu intru în detalii, după cum am mai spus, fiecare e liber să creadă ce vrea. Însă, vreau să clarific treaba cu biserica, banii și credința. În vremurile de acum, biserica este coruptă. Șpagă de înmormântare, șpagă de