• Vara asta tocmai.ro plateste transportul

    O chestie foarte bună și practică a celor de la Tocmai.ro. Aceștia vor plăti transportul pentru toate produsele vândute/ cumpărate prin intermediul site-ului lor. În plus, vei verifica pachetul primit, înainte să-l plătești. În aprilie a.c., tocmai.ro a introdus serviciul de livrare gratuită. De acest serviciu s-au bucurat peste 20.000 de utilizatori, valoarea totală a taxelor de expediere depășind un milion de euro. Și hai să vedem un exemplu practic al acestui serviciu, de transport gratuit. O prietenă își vinde telefonul. Un Samsung Galaxy S3, ca nou, cu toate accesoriile. Vrea pe el 600 lei. Cum în România nu există “ăla

    [Citește tot articolul...]
  • Pe mercador găseai cumpărător, pe oleics găsești…

    Nu serios. Suna ca nuca în perete mercador penru un site d-ăsta de unde-ți găsești chiloți, bicicletă, bormașină, șireturi și pisici maidaneze. E un fel de talcioac. Dar, oricât de nasol suna mercador ăla, tot au găsit niște versuri, ceva să ții minte. Pe mercador găsești cumpărător, găsești licitator, vânzător, un tenor, un dirijor, ba chiar și-un violator. Cu “or” puteai face fel de fel de combinații dintr-astea. Dar acum cu noul nume, olx, ce naiba mai găsești? Reclama e tâmpită, se repetă olx în mod violent de zeci și mii de ori. Că na, cu ocazia asta ții minte

    [Citește tot articolul...]
  • Al cui e preșul?

    Abia intru în bloc. Și mă împiedic de un sul. Imediat apare un vecin: – Al cui e preșul? – Stai că nu știu deocamdată. Probabil al meu. – Cum probabil? – Păi a luat taică-meu unul și a zis că nu prea poa să-l care. Îl desfac. Ce preș nene, covoraș frumușel. – E portocaliu, al meu e, zic după ce sun la telefon. – Bine domne că nu știam ce e cu el și-am zis să nu pun mâne. – Merci că l-ai păzit, încerc o glumă. – Dai o bere data viitoare! Mă duc sus cu preșul

    [Citește tot articolul...]
  • O facem în parc?

    Data stelară: 14 februarie 2010 – Hai fă, mergem deseară în parc? – De ce? – Să ne… “jucăm”, de ce naiba crezi? – Mergem, că am tot vorbit… Ne strecuram încet prin noapte, ca două năluci, printre maşini parcate, trecători răzleţi, blocuri tovărăşeşti, către parc. – Bă, abia aştept! – Mie-mi zici? Hai încolo, în parcul ăla, e gol la ora asta. – E cam departe mă, tocmai până acolo? Hai că ştiu eu aici aproape un loc propice. Mergem tăcuţi înainte, doar doar o fi acolo locul liber, nimeni în zonă să ne audă sau să ne vadă.

    [Citește tot articolul...]