• Despre vecini – 3

    Prima parte A doua parte Şi aşa am ajuns la etajul 4. Ăsta e unul din cele mai liniştite etaje. Ăsta şi 5-ul. P-aici s-au cam făcut mutări în masă de populaţie, dar încerc să-mi aduc aminte ce şi cum. În stânga scărilor n-am idee cine stă, să mă baţi… Nici nu mai ţin minte cine a stat acolo. E un fel de gaură neagră a amintirilor, mă uit la uşa aia, poa’ să fie şi cu nume pe ea… Mă uit ca la o integramă din limită de radical din pi, în fizica cuantică. Adică ca un viţel la

    [Citește tot articolul...]
  • Despre vecini – 2

    Prima parte. Cum urci scările, în stânga… Habar n-am cine mai stă. Am văzut-o pe mă-sa lui Titi intrând odată acolo. Titi fiind o javră de om, vedeţi mai încolo de ce. În faţa scării, stă o familie normală. El e ceva inginer pe la aeroport, că l-am văzut p-acolo în timp ce reparau unii nişte elicoptere. Nevastă-sa ne face calculul la întreţinere, iar cu copiii lor, un flăcău şi-o fată (acu măritată şi deja mămică), mă jucam când eram mici. Când bubuia blocul de manele acumcâţiva ani în urmă, aveam impresia că e de la Vali de la 2,

    [Citește tot articolul...]
  • Despre vecini şi facebook

    Toţi avem vecini enervanţi, care te fac să-ţi ieşi din minţi şi să-i strângi de gât. Dar vă spun eu, că mai cretini ca ai mei nu există niciunde în lumea asta. Cred că dacă strângi fcele mai cretine 30 de familii din lume şi le pui în acelaşi bloc, sunt şanse reale să piardă concursul de cretinătate mondială cu cei din blocul meu. Blocul este pe 8 nivele + parter. S-o luăm încetul cu încetul. Cum intri în bloc, pe stânga imediat ai familia de cretini. Mama, tatăl şi 2 copii. Ta-su ăla e doar nesimţit, fata mică e

    [Citește tot articolul...]