• Cum fu piesa?

    Am fost la teatru. Ceva ce n-am mai făcut de 2 ani. Nu mă întrebați cum fu piesa. N-am fost foarte atent. După atâta bere (nici nu știam că poate intra atâta în mine) mă mir că am mai ținut ochii deschiși. Dar, s-o iau cu începutul. Aveam niște bilete la teatru. Stăteam liniștit ieri, voiam să m-apuc să fac un nou episod din Berarul. Aveam 2 sticle de bere la 2 litri jumate pe care voiam să le degust. Plus de asta, voiam să le amestec. Blondă cu negresă. Să iasă o creolă d-aia bună rău. Vine nevastă-mea val

    [Citește tot articolul...]
  • 39.000 de ani lumină

    Azi a fost o zi mare. Felix Baumgartner a sărit din 39.000 de ani lumină. Faptic, au fost 39 km depărtare. Felicitări! Într-adevăr azi s-a scris istorie. Spanacul și nevasta au stat cu lacrimi în ochi. Sincer. Dar pe lângă felicitările de rigoare au o întrebare care mă roade de ceva vreme. Aia cu distanța de ani lumină. Bun, când distanța e atât de mare, n-o mai poti măsura în metri, kilometri și catralioane de kilometri. O măsori în ani lumină. Adică, un an lumină e distanța pe care o parcurge lumina într-un an. DACĂ E CEVA GREȘIT, SPUNEȚI-MI! Adică

    [Citește tot articolul...]
  • Bunicuța – 3

    Episodul 1 Episodul 2 – Ți-am zis că nenorocitul ăsta știe mai multe decât lasă să se vadă… Auzi la el, lucrare de licență… – Filburt, deja s-a înserat, și zău că n-am niciun chef acum să mai merg la drogata aia de mă-ta mare… Hai la biliard. – Nu băi, mergem la bunica. E singură acasă, și are nevoie de medicament. – Mda, atâta timp cât medicamentu’ ei e iarba asta bună! bufni Deuce-Deuce. – Haideți băi, mergem azi, sau nu mai mergem? Că mi se face iar foame. Mă duc să-mi mai iau o… – T-Dog, nu te

    [Citește tot articolul...]
  • Tot praştia e sfântă!

    De când s-a făcut omul pe lumea asta, a început să deie cu pietre după animale, şi după semeni. Na, de la pietre aruncate direct cu mâna s-a trecut la praştie. Praştia aia era de fapt o banală sfoară, cu un căuş. Avea cam 50 cm lungime sfoara, la mijloc era căuşul cu piatra în el, iar capetele în mâna omului. Ăla învârtea praştia deasupra capului ca să prindă viteză, apoi elibera un capăt, slobozind piatra în căpăţâna cuiva (vezi David şi Goliat). După aia au trecut la arcuri, suliţe, săbii etc. Dar pe mine partea cu praştia mă interesează. Vrei să spargi un geam

    [Citește tot articolul...]
  • Realitatea ireală

    În faţa lui se deschidea o intersecţie. Nu semăna cu locul unde ar fi trebuit să fie. Aici arăta a orăşel de provincie, nicidecum a uliţă prăfuită. – Cum naiba am ajuns aici? Şi mai ales, UNDE e aici? Văzu o piaţă la câţiva metri de el şi se gândi să întrebe acolo unde se află. Numai că era ceva tare ciudat. Vânzătorii de vindeau legume aveau în spate laptopuri, şaorme şi alte chestii. – Mă parcă la mine la piaţă nu era aşa… Uite ce s-au ajuns ţăranii, halesc şaorma, uite-l p-ăla pe facebook, şi vinde mere la tarabă.

    [Citește tot articolul...]