• Mă cheamă Bruzli

    Pe mine mă cheamă Bruzli. Însă numele mi se schimbă cu fiecare nou grup de turiști. Negruțu, Bruzli, Purecosu’ sau, pur și simplu, Câine. Așa mă numesc turiștii Castelului Corvinilor, din Hunedoara. Ăsta de mai jos sunt eu. Sunt foarte prietenos. După cum vedeți, ce putea fi mai bine decât o hârjoneală cu Veve, lângă o masă plină cu virșli? Nu-i vorbă, îmi pică și mie câte unul sau chiar doi în câteva ore. Să nu-mi dai pâine sau muștar. Nu mă supăr, nu-ți sar la beregată, după cum am auzit niște vorbe rele, însă nu mănânc. Nu-mi plac, pur

    [Citește tot articolul...]
  • Vizita in HD

    Vizita in HD. Ziua intai. Pregatit bagajul pe care evident ca l-am terminat pe jumatate. N-am luat papuci de casa si dopurile de urechi (sforale Cristi, dar usurel, e incepator…). Nici casti n-am luat, deoarece am de gand sa bag un LOL intr-una din nopti… A, Iosub s-a apucat sa geama in somn acum mai ceva ca la o nunta de ursari. This is gonna be freaking funny! Asa, aseara ne astepta Sebi la hotel. Fara gagici fara confeti, fara pancarte cu “Bun venit in HD, Spanac”. Insa nu era nevoie. Am avut bautura si pizza la discretie. Nu stiu

    [Citește tot articolul...]
  • De ce are SNCFR-ul întârzieri imense?

    De la o vreme, parcă mersul cu trenul devine din ce în ce mai stresant. Întârzieri de până la 8 ore. Și asta vara, nu când sunt 3 metri de nămeți! De ce? Sigur v-ați pus întrebarea asta. De ce sunt întârzieri imense la trenuri. Și eu, ca și voi, de altfel, mi-am pus întrebarea asta de sute de ori. De fiecare dată când plecam chiar din București către oriunde, cu ÎNTÂRZIERE DE 40 DE MINUTE! Sau când stăteam la dracu în praznic, nici țipenie în jur pe 50 de kilometri, câte 2-3 ore. Așa de-a surda. Multă vreme s-a

    [Citește tot articolul...]
  • Românii, un popor de bastarzi?

    Românii sunt un popor de bastarzi!? – Huo bă bulangiule, cum zici așa ceva? Nu ți-e rușine? … Hai să vă explic ceva de acum vreo 1900 de ani. Aici erau daci, pe locul ăsta unde e acum România. Asta ne-a învățat la școală, asta e adevărat. Apoi au năvălit romanii. Perfect adevărat și asta. Numai că ei n-au năvălit ÎN TOATĂ DACIA, după cum ne învață la școală. Ce suntem învațați? Că aici erau dacii, dădeau cu sapa că erau țărani proști, au năvălit romanii peste ei, i-au omorât, le-au regulat femeile chiar lângă soții lor morți și alea

    [Citește tot articolul...]
  • Prin castele, parcuri și trenuri, mușcând cu poftă din virșli

    Spanacul revine cu al doilea articol despre vizită în HD. De data asta prin castele, parcuri și trenuri, mușcând cu poftă din virșli. Prima parte. Dimineața m-am trezit la 7:30. Asta după ce pe la 5 și 10 adormisem buștean. După ce că abia dormisen și c-o noapte înainte (LOL + emoțiile plecării!), acum trebuia să bag în mine cât de curând. Camera goală. Pavăl era deja la masă. Și eu eram ăla rupt de foame. Am coborât și-am dat de el la masă. singurel. Mai erau vreo doi străinezi, care n-aveau treabă cu gașca noastră. Mi-am comandat și eu

    [Citește tot articolul...]
  • Mii de kilometri de Românie…

    Vineri am plecat departe. În vizită în HD. O chestie foarte mișto. Mai mult decât mișto. Însă să nu sar direct acolo, deoarece până în HD au fost mii de kilometri de Românie. O Românie pe care din păcate nu am văzut-o până acum. Vineri la ora 18:30 m-am întâlnit cu Alex Damian și Auraş. Am făcut cunoștință și-am întins-o la drum. Cătinel-cătinel am reușit să ieșim din București pe la 8 seara așa. Aglomerația de vineri seara… Kilometrii de autostradă îi știm cu toții. Față de acum 10 ani când parcurgeam autostrada frecvent, chiar s-a circulat bine. De fapt, asta

    [Citește tot articolul...]
  • Cu Spanacul prin Hunedoara

    Un oraș prin care Spanacul încă n-a ajuns. Hunedoara. Hai să vedem cum îl facem pachet să-l trimitem acolo… Nu cu poșta română, se subînțelege… Prima dată am auzit de Hunedoara când eram mic. Mi-a promis bunică-meu că vom merge pe la rezervația de zimbri de la Hațeg. Care promisiune din păcate nu a avut cum s-o țină… Apoi mărindu-mă am citit Derbedeii mei de Nicuță Tănase. Carte care m-a fascinat. Nu cred să existe carte care s-o fi citit de mai multe ori. Poate Dragoste bolnavă de Ion Băieșu… În Derbedeii mei era vorba despre un flăcău care bagabondea

    [Citește tot articolul...]