Taxi cu scandal

Am mai scris eu despre taximetriști și ce animale sunt. Dar asta de-o pății eu întrece orice nesimțire.
Vă sfătuiesc ca de acum înainte orice ați face să fiți atenți la ce firmă de taxi folosiți. S-ar putea să am ceva greșeli în text dar îs plin de draci și nu mai corectez nimic.
jb
Ieri seară trebuia să ajung la party. Player club. J&B au scos niște sticle meseriașe. Neon colored, Andy Warhol, psychedelic dreams and stuff. Și m-am băgat la concurs la Cosmin. Și cum Spanacul cică e glumeț, a câștigat un loc la party.

Se face seara, mă pregătesc și vorbesc cu Cosmin.
– Haidi bă, n-ai plecat? întreabă.
– Vin acu, mă îmbrac și fug!
– Hai!

M-arunc în haine, pup nevasta și plec. Numai că în loc să fiu deștept și să sun după taxi, mă duc la colț, că sigur găsesc. Găsesc 3 taxiuri. Unul fantomă, nu știu cum de nu l-au luat ăialalți la cafteală.
Mă sui în el. Un puștiulică închide casetofonul din care răcneau niște manele cu aruncă Doamne cu banii să dea în cap la dușmani, ceva de genul…
– La Player club vă rog
– Unde e aia?
– Mânăstirea Cașin.
– Fugi frate d-aici ești nebun?!
– Nu nu-s nebun, cum adică?
– Nu merg, că mă retrag.
– Retrage-te domne ce plm mai stai pe stradă? Și cobor.

Mă duc la al doilea.
– Bună seara, liber?
– Liber. Unde mergi?
– Până colea la Cașin.
– A, nu nene, e departe.

Tuzgâți, plec la ăla fantomă.
– La Cașin?
– Da, urcați. 40j de lei!
– Ce face mă?
– Păi cât vrei domne să fie? Gratis?

Mor de nervi, cobor și din ăsta. Mai aștept 5 minute ca popândăul, sunând la 3 firme de taxi. Același răspuns, nu avem mașină. Ba unul a zis că ajunge dar în 17-18 minute. Adică îngheață Spanace la colț de stradă ca panaramele, că vine taxi când se termină party.
taxi
Așa că sun un “prieten” taximetrist.
– Sorine, ce faci mă?
– În oraș, lucrez.
– Du-mă până la Cașin!
– E departe mă, consum benzina pe gol până la tine, vreau să mă duc acasă, bla bla.

Până la urmă l-am făcut să vină. A ajuns în 10 minute. așa om scârbit de viață și de aerul pe care-l respiră n-am mai văzut de la grădiniță de când un copil i-a scuipat unuia o mucoasă verzuie în lapte. M-am făcut că nu observ și l-am luat de pe departe ce mai face, cum se mai simte, ce-a mai făcut etc. Chestii d-astea grețoase la astfel de împrejurări. Cale de vreo două stații de tramvai n-am mai vorbit nimic. Parcă clocotea ceva în el. Apoi la Piața muncii a oprit să-și ia o șaorma. După million dollars manelle cllub ăla. A ieșit din mașină și s-a făcut nevăzut. Cică drează 5 minute. Nici n-a luat telefonul cu el. Deci n-am putut să-l sun.
Fără să zică măcar:
– Bă, brb, mă scuzi te rog, n-am mâncat nimic etc.

Am așteptat 10 minute clocotind de nervi. Într-un final vine cu mina unui om dea dăduse la buci prima dată în viașă, cu maioneză pe bluză și mestecând cu gura deschisă.

– Ce faci bă nene mă lași aici ca tâmpitul să te aștept? îl întreb.
– Ce bă, ce nu-ți convine?
– Păi am treabă băi, nu să stau după tine, pe banii mei de taxi că n-ai oprit aparatul, ca să crapi tu-n tine șaorma!
– Ce bă, mori de 5 lei? ai bani de taxi, te duci în club, îți merge plugu’!

Stupefiat de nesimțirea lui i-am zis să mergem mai repede.
– Bine Sorine, hai numa să mergem că mă grăbesc.
– Da bă toți ne grăbim. Nu avem timp nici de-o șaorma. Nu pot să mănânc liniștit că te grăbești tu la club. Lasă că nu mori încă 10 minute!

Îmi venea să-l strâng de gât. Am ieșit afară și i-am trântit ușa cu putere de i-a scăpat geamul din macaraua portierei la hârbul ăla de mașină.

El s-a speriat și și-a scăpat bucata ce-i mai rămăsese de șaorma în mașină.
A ieșit după mine c-o bâtă de baseball de sub scaun, înjurându-mă ca la ușa cortului. Mă mir că nu era nici țipenie în jur acolo. Nu aveam chef de bătaie, mai ales că animalul e dublu cât mine, plus bâta aia de baseball.
Așa că n-am stat să se apropie și-am luat-o ușurel la picior către spatele stadionului. Vreo 2 câini bagabonți s-au luat după mine, cât pe ce să mă muște și ăia.

Era vreo 1 fără un sfert ceasul. M-am întors înapoi acasă c-o durere de cap imensă, plin de nervi, mai ceva ca un cazan sub presiune. Așa nervi mi-a făcut cretinul încât nu mi-a dat prin cap să mă uit să văd la ce firmă de taxi e.
auzi tu, prieten. Asemenea animale ar trebui băătute cu sălbăticie.

Tare aș încerca biciul pentru dresat tigrii pe spinarea lor.

Voi ce ați face în astfel de situații? Nu, nu știu unde stă. Și nici firma aia blestemată de taxi. Prieteni comuni nici atât.

Deci, ce ați face la așa taxi cu scandal?

Aceasta postare a fost citita de 2134 ori !

Comments

comments

There are 18 comments left Go To Comment

  1. Dana /

    Uiuiui nasoala treaba spanace…. N-ai bre ce sa-i faci, asta e! Data viitoare fa-ti timp si comanda un taxi, zic! Io zic ca asta fu’ ghinion ca nu-ti luasi si nevasta cu tine :))

    1. Spanac / Post Author

      Ba bine că am scutit-o de așa tratament…

  2. Vladimir /

    Pai ce-am facut deja bai! Mi-am luat masina de cand eram june la mama, a doua zi dupa ce-am avut carnet luat in prima zi cand se putea. De ce sa-i dau altuia banii?
    Cand sunt beat iau taxi, ce-i drept. Dar pe nicaieri prin vest n-au voie sa te refuze. Mai ales daca esti beat. Sigur ca daca-i borasti in masina costa mai mult :P.
    In Moscova n-am avut niciodata nevoie, una ca aveam masina si a doua fiindca am o groaza de prieteni care sa vina sa ma ia pe gratis cu masina dintr-un loc in altul daca le cer. Si asa fac si eu. Ma suni ca vrei sa ajungi in club si nu gasesti taxi sau ca ai iesit din el si ti-ai udat pantalonii de nu te ia taxiul? Pai ma urc in secunda doi si vin sa te iau sa te duc, fara discutii. La noi chestia asta inseamna minima curtoazie intre prieteni. Asa ca taxi in Moscova eu n-am luat.
    Cat mi s-a intamplat sa merg in Romania cu taxiul, ce-ai patit tu inca n-am patit, ca-s foarte mare, sunt rus si le e frica ca fac pe nebunul. Si as face, au dreptate. Sa fiu in situatia ta, pai l-as rupe in bataie. N-as rezista. Intai ii ziceam ca e un dobitoc ca s-a dus sa se indoape singur, ce-i statea puiul in gat sa-l mancam impreuna? Si ce-s nevasta-sa sa ma lase in masina? Iar sa iasa cu bata, pai cu ea il cafteam. Ce e drept nu cred ca exista, mai ales in Romania, taximetristi mai inalti ca mine :D. Daca totusi as da peste o astfel de huiduma as face o poza (ca asa ceva merita recordat) si tot m-as bate cu el sa stiu ca ma omoara.
    Da’ eu n-am inteles o chestie. Ai mai ajuns sau nu in club? Ai si tu o sticla din aia misto? Daca ai, fa bai si tu o poza nu fii caine!

    1. Spanac / Post Author

      Am ajuns înapoi acasă pe jos. Mă luase o durere de cap de nu mai ștaim de mine. Mi-a trecut cheful de orice club. Și când am ajuns înapoi la mine la colț de stradă erau vreo 5 taxiuri… din alea tot se găsea unul să mă ducă. Dar nu mai puteam merge…

  3. Rudolph Aspirant /

    Pai cred ca greseala ta e ca tu incercai sa comunici cu acesti taximetristi ca si cum ar fi amicii tai, si cred ca de aia te-au si tratat ca atare, adica cu familiaritate excesiva ca si cum si tu le-ai fi amic si ai avea capacitatea sau chiar rolul de a le tolera orice defect. Un aristocrat ar fi stiut sa se descurce, insa tu nu aveai de unde sa stii, deoarece in Romania a fost abolita monarhia acum o gramada de vreme. Cf codurilor de eticheta pt omul comun calator si codului deontologic al profesionistilor de tip sofer personal si ofertant de alte servicii personale pt oameni comuni (non aristocrati), cu un lucrator profesionist, inclusiv din servicii, nu se comunica asa, ca de la amic la amic, ci in mod ff oficial si respectuos. Aceasta maniera poate fi adaptata cultural si culturii locale, in caz ca ne gasim de ex turisti intr-o zona de cultura straina de cea cu care suntem obisnuiti, si de ex trebuie sa mergem cu o ricsa sau o litiera, sau in alte locuri o caruta trasa de cabaline sau de bovine, oriounde ne-am regasi trebuie sa comunicam cu vizitiul sau soferul sau caratorul de litiera, ca si cu orice profesionist al transportului de nivel elita, care transporta un nr redus de persoane, nu un nr de masa. Acest profesionist NU ne poate fi amic, si cel mult, in cazuri speciale, si numai daca se anticipeaza un bacsis extra, ne poate oferi si servicii extra de ghid, si/sau informator local, si/sau in anumite instante, chiar si confesor, altfel el doar transporta oameni comuni (non-aristocrati) VIP in conditii extrem de profesionale, cf unor tarife standard pt piata respectiva, cf deontologiei breslei soferilor personali si soferilor de elita. Totodata, si noi, ca pasageri, avem obligatia de a nu abuza de rabdarea acestui sofer, de a-i intelege caracteristicile umane, de a nu-l desconsidera doar pt ca lucreza in servicii in legatura cu care credem ca si noi ne-am pricepe sa le facem, numai ca le consideram oarecum mai prejos de importanta noastra de VIP-i comuni. Totodata trebuie sa contribuim la dezvoltarea profesionalismului soferilor nou intrati in aceasta breasla, care poate nu sunt atat de experimentati. Daca negociatul preturilor pare a fi standard pt cultura locala, (desi asa ceva nu este recomandabil si este comun de destul vreme sa se fi introdus tarife standard clar afisate pt diferite servicii pt publicul larg, inclusiv pt servicii de taxi), este bine sa ne informam in prealabil asupra preturilor pietei locale, desi noi nu trebuie sa incurajam aceasta practica ne-standard, ci trebuie sa contribuim la educatia profesionistilor din culturile exotice, in care nu se pune inca pret pe calitatea standardelor si masurilor, astfel incat si cultura lor sa se dezvolte in continuare, nu sa stagneze asa in curs de dezvoltare sau tranzitie permanent inapoiata. Cu soferul de taxi se comunica intr-o maniera sobra si concisa, preferabil cu o cautatura scrutatoare la aspectul tinutei lui, astfel incat sa stie din prima clipa ca si noi suntem oameni seriosi si nu vom incepe sa ne comportam social necorespunzator in vehiculul de care este raspunzator, si sa ne confunde cumva cu amicii lui de timp liber.

    1. Spanac / Post Author

      Ideea e că l-am chemat ca prieten. Nu era un taximetrist de-l știam așa de pe stradă, să fi mers de câteva ori cu el și să ne împrietenim. Era ideea că e (era, cu asemenea animale am rupt orice legătură) prieten dinainte să știe ce e aia taximetrie. Și chestia asta nu se face între prieteni neam…

      1. Rudolph Aspirant /

        @Spanac: Daca un prieten de-al nostru devine taximetrist, din acel moment suntem obligati a contribui la educarea lui profesionala, deci atunci cand ii cerem servicii profesionale de taximetrist trebuie sa inceteze orice prietenie si se va institui codul de eticheta comportamentala potrivita relatiei dintre un solicitant de servicii si un ofertant de servicii profesionist.

        @Vladimir: poate ca ai partial dreptate cu Romania fiind fost colonie pe la mijlocul sec 20, plus si mai inainte poate o perioada ca stat vasal al Imperiului Otoman, insa eu vorbeam de un timp anterior ca uite in ce pustietate salbateca + cu mentalitati medievale traieste Spanac in mijlocul Bucurestiului, e ca si cum totul s-ar petrece in Romania sec 13 acolo, (de la vremea descalecatului lui Negru Voda si infiintarea primului voievodat al Tarii Romanesti, de dinainte de perioada de maxima putere a Imperiului Otoman),ca vad ca nu se aplicau in aceasta poveste nici macar codurile de eticheta comportamentala servicii clienti aplicabile in coloniile de tip pasalac sau raia turceasca, desi Spanac, ca om vizionar progresist, se straduia din rasputeri sa aduca Romania, cel putin partea lui de Bucuresti, macar in conditia de stat vasal al Imperiului Otoman, ghidandu-se dupa acele coduri comportamentale potrivite acelor vremuri cand Romania era colonie de tip stat vasal, dar nu il intelegea nimeni din jur, cu mentalitatea lor total anacronica clar medievala, din care unii precis erau nedumeriti si politic mai general acolo in Tara Romaneasca in legatura cu descalecatul lui Negru Voda, daca le-o trebui sau nu, sau daca sa-l sustina, sau mai bine sa-si vada de treaba lor !

  4. Rudolph Aspirant /

    P.S. Am citit si recomandarile lui Vladimir. Si ele au o anumita valoare, insa sunt aplicabile mai mult in colonii, acolo unde lumea e de obicei mai anti-monarhica si unde fiecare isi croieste drumul in viata cf propriile lui puteri. Eu iti dadeam codul de eticheta mai comun pt capitala si centru de la vremea de dinainte ca aceste colonii sa fi devenit la moda asa la nivel de masa in randul oamenilor comuni, de la vremea cand in aceste colonii numai unii alesi si speciali se puteau incumeta sa se duca, fie de voie fie de nevoie. Stiu ca suntem acum in secolul 21, insa pe de alta parte Romania este o tara relativ tanara, mereu tanara, inca de cand s-a infiintat, si tinde sa o ia mai mereu asa cam de la clasa pregatitoare in ceea ce priveste diversele moravuri sociale, din cauza ca administratiile ei, inclusiv Min Educatiei si Culturii, se tot schimba ff des si mereu vin unii noi cu reformele si ideologiile lor noi si trag cu buretele peste alea vechi, de a ajuns sa se zapaceasca toata lumea vorbitoare de lb romana si ii lasa pe toti in plata Domnului si se descurca fiecare cum poate, ca si cum si Romania ar fi o colonie, insa NU este, este o imagine falsa perpetuata din pacate chiar si de unii intelectuali ai ei, chiar unii cu diplome reale, care mai apar din cand in cand la TV si vehiculeaza concepte gen modelul latino-american, inclusiv pe economie, sau sa zica ca in Ro e ca in Africa, sau hai, sa fie ca-n America, etc, etc, lucruri de altfel total aberante. A nu se intelege ca eu sprijin reintoarcerea monarhiei, ca eu sunt un om comun, si drept sa spun mai mult am interactionat cu oameni comuni decat cu aristocrati, dar tocmai de aia dadeam coduri de comportament in vigoare pt calatorii de tip om comun, de la vremea cand abia abia incepuse sa se dezvolte ideea de tranzit de masa si turism de masa, si asta mai mult pe la orase, deoarece in mediu rural, numai unii aveau o caruta drept vehicul personal, iar sareta avea poate numai boierul, si majoritatea mai mult se bazau pe vecini sau prieteni sa se duca undeva la taverna sau la club, nici preotul nu avea caruta lui personala cred la acea vreme si depindea de amicitia vreunui logofat al vreunui boier probabil, care si ala lua sareta cand si cum putea de la boier ca sa merga cu preotul local la carciuma in vreo sambata seara, si poate numai unii haiduci asa ca Robin Hood, sau tigani care apucasera sa fie liberi cine stie cum pe alocuri poate aveau ceva cai pe atunci, (mai mult asa probabil in leasing pt vanzare ulterioara altora, nu ca erau chiar ai lor ai lor), si poate cate un cioban sa fi avut vreun magar personal prin muntii lui pe acolo pe atunci.

    1. Spanac / Post Author

      Nu am prieteni pe care s-i sun noaptea să mă ducă în club. Vladimir avea, așa o fi la ruși. Sau nu neapărat, dar eu nu am mulți prieteni. Și ăia pe care-i am nu s-ar repezi juma de oraș să mă ducă pe mine la club.

    2. Vladimir /

      Ba scena pe care a povestit-o Spanac arata ca e…colonie :D. Atat timp cat ai parte de scene din astea, iti place sau nu, e stat estic fost stat satelit 🙂

      1. Spanac / Post Author

        Ce colonie mă?

  5. maria agurita ignat /

    najpaa eu muream cu ei de gât!! mama lor de bandiţi

    1. Spanac / Post Author

      De obicei și eu. Însă na, a fost șocul prea mare. Când sare să te caftească un prieten nu știi cum să reacționezi.
      Că dacă era un străin alta era treaba…

  6. Razvan /

    Pe viitor sa te gandesti mai bine la cine iti e prieten si cine nu.

    1. Spanac / Post Author

      Ai mă little dude. De unde să știi că te lovește așa? Bine, unii au pățit-o mai rău și de la rude…

  7. Pingback: Recomandari de duminica … | Cel mai MINUNAT.EU blog /

  8. Adelin /

    Neică, problema matale nu e cu companiile de taxi, ci cu taximetriştii. Deci, ce treabă are sula cu prefectura? Eu am luat un nene odată care m-a dus 1 kilometru mai încolo şi n-a obiectat. Dar noah, depinde şi de cum se uită omu’ la faţa ta. :))

    1. Spanac / Post Author

      Lasă că d-ăștia am văzut și eu destui. E vorba să te uiți la firmă și să reții numele. În caz că se întâmplă ceva șă știi de unde să-l iei pe netrebnic.

Leave a Reply