Ce spun picioarele unei blonde, la 4 dimineața?
– În sfârșit împreună!
În același stil, ce spun picioarele Spanacului acum?
– În sfârșit acasă!
Am ajuns acasă, rupt de oboseală. Triatlonul de la Mamaia m-a epuizat. O epuizare fizică și psihică. Însă am plecat c-o motivație imensă. O motivație care, sper, mă va împinge peste 2 ani să ies printre primii la proba de super sprint. Pentru că mă voi înscrie la 2500 de metri.
Acum m-am trezit, după ce aseară am băut ca spartul. Bun lichiorul de caise. Numai că mi-a provocat niște arsuri stomacale, ceva de speriat. Deh, dacă ajungeam pe primul loc, ne cinsteam cu șampanie… Însă n-a fost cazul.
Nici nu știu care echipă de bloggeri a fost câștigătoare. Însă am scos un timp bun. La 15 minute după ultimul concurent, am venit și eu, zburdând ca o căprioară. Nu mi-am făcut probleme, deoarece Vlad a scos cel mai bun timp la bicicletă. Mai multe pe tema asta nu spun. A fost o experiență unică. Plus motivarea de-a mă apuca serios de alergat. Vă dați seama după ce slăbesc 20 de kile, cum voi alerga printre ceilalți concurenți? Că-s și grași p-acolo… Care alergau, foarte încet, dar mă depășeau în timp ce ei mergeam, rupt de oboseală. Mi se pusese și un cârcel din talpă, continuat pe picior în sus, pe coaste, terminându-se c-o durere cumplită de bicepși. Că vineri seară l-am provocat pe Vali la skandenberg… L-am lăsat să mă pună… De câteva ori, așa, ca o joacă de copii…
Bietul Refu s-a găsit exact acolo să spună că n-are bicicletă. Și ne și gândeam să-l ajutăm cu ceva vanzari biciclete, însă organizatorii au avut vreo 3, de rezervă.
Chestia e că, la final, după ce-am trecut linia de sosire (ultimii 10 metri alergându-i din toate puterile), am fost felicitat de o grămadă de lume. Pe lângă toți bloggerii, am mai fost bătut pe umăr de vreo câțiva necunoscuți. M-am simțit ca un erou! Iată cum mi se citea pe față determinarea!
Cu toate că, din punct de vedere sportiv, am făcut un vax, din punct de vedere personal este o realizare. Cică una legendară. Pentru că, n-am mai mers 5 kilometri în ritm alert, cu viteză pe 10 metri și ceva fugă pe distanță de cam 1500 de metri (combinați, nu legați), de peste 8 ani. În plus, eu nu m-am antrenat deloc pentru concurs. Alea 7 minute de încălzire n-au fost antrenamente.
Oricum, spun iar, că triatlonul de la Mamaia a fost un punct decisiv în întoarcerea mea pe calea cea bună.
Acum mă bag la culcare. Până acum am tot împachetat. Mâine la 9 dimineața iau drumul către Ursici. Deci până vineri seară n-am să dau p-aici. Poate un tweet, o frază pe facebook. Poate, să vedem cum e net p-acolo, dacă se prinde rețea…
Sportul face bine !
Da, de acum mă pot numi sportiv. Foarte amator!
Super, abia astept sa te vad la 2,5km!
Merci, merci. Timpul meu a fost de 44 de minute. Nu-i mult 15 minute în urmă… Nu foarte mult, na… Deși aici contează o secundă…
Acolo am înţeles că n-ar fi electricitate, că doar de-aia vă duceţi acolo.
N-aş crede că merge telefonul în zonă. O săptămână staţi pe coclauri?
Telefoanele merg, nu-i aia problema. Până vineri am impresia…
Ai facut treaba buna la Mamaia! Succes acolo la Ursici!
Merci fain!
Spanacule, daca tot te-ai incalzit, te asteptam la un Sport Meet. La Craiova 🙂
Spor(t)!
Ehe coane… Am făcut toată țara, numai prin Craiova n-am trecut…
Nu exista suficiente aplauze in lume pentru a-mi exprima aprecierea fata de realizarea ta. Dude, ULTRA +1000000.
Kudos, kudos, and again, KUDOS!
Merci fain! De luni mă apuc de alergat. M-am convins că e calea cea dreaptă…
Stiam eu, ca vei reusi! Bravo! Mare om, mare caracter! jos palaria Spanacule!bafta in continuare in orice intreprinzi!
Merci! Asta cu mare om sper să fie normal om, că m-apuc de slăbit…
Spanac, am o curiozitate si parca vad ca o sa regret ca te intreb, dar fi bun si zi-mi ce e in poza aia de langa domnul care se tine cu mainile de casca galbena . E ceva insirat pe dalele alea si nu imi dau seama ce.
Vorbești de plasticul ăla albastru, pe care e roata de la bicicletă?
Ăla este izopren. O bucată lungă de 2 metri pe 50 cm dintr-un material buretos-cauciucat, care se pune pe pământ, peste el punându-se omul la culcare în camping, în sac de dormit. Izoprenul ăsta are capacitatea de-a ține temperatura scăzută a solului departe de omul de pe el. Material termoizolant adică. O ține el de cald, însă simți toate denivelările terenului…
Pingback: Cei mai buni dintre cei bloggeri la Triathlon Challenge Mamaia | Pandutzu.com /
No, bravo! Sportul face bune la toate, asa ca peste doi ani (sa inteleg ca evenimentul asta se tine odata la doi ani?) sa bei sampanie!
Se pare ca si Elly s-a simtit bine. Eh, va invidiez.
Se ține an de an, însă nu mă văd apt peste abia un an de o performanță în adevăratul sens al cuvântului… Dar peste doi, da!
Felicitari ca-i mare performanta. Amator, neamator,bravo!
Merci frumos!
Uite ce medalie frumoasa ai! Si ce amintiri 🙂
Orice ai spune, a fost o experienta grozava.
Foarte. Abia aștept următoarea!
Pingback: Piața din România a fost supra-saturată de fel de fel de energizante. /