Viitorul educației în România

Ca să te apuci de un subiect așa delicat îți trebuie nervi tari, o ditamai ladă de bere (cu lămâie) și multe ore de scris.
Din păcate eu n-am nici o lasă de bere, doar una fără alcool, nu-s deloc liniștit lși calm, enervându-mă imediat din orice.
Dar pot scrie pe tema viitorului educației în România romane întregi.

S-o luăm de la început. Cum a fost în cazul meu prima zi de școală (școala nr 112, București – poate-mi găsesc ceva colegi vechi…)
Aveam un ghiozdan crem închis, de piele, cu un poștaș desenat. Poștașul avea uniformă albastru închis și cânta voios dintr-o goarnă. Astea sunt chestii care mi-au rămas intipărite în minte, chit că s-au întâmplat acum 26 de ani.
Pe mine aveam o cămășuță d-aia pepit, paion negru și uniformă bleumaren. Eram mândru de ghiozdanul pe care-l aveam. Plus că eram printre puținii colegi care aveau stilou chinezesc, nu din ăla românesc, butucănos (lucru ce aveam să-l aflu mai târziu). Aveam Abecedarul în ghiozdan și două caiete. Unul dictando, unul de matematică.
Doamne, așa frică mi-era…
Atâția copii necunoscuți acolo, părinți, bunici, buchete imense de flori, haine de sărbătoare, pionieri, o organizație de toată frumusețea!
De la atâtea emoții, m-a apucat plânsul. Mai ales când am aflat că mama și bunica vor pleca acasă, lăsându-mă cu doamna învățătoare, Micu Maria.
Cine era femeia aia străină? Ce cătau copiii ăia așa mulți acolo? Hai, că e școală, dar de ce pleacă părinții acasă?
Mai departe nu mai țin minte ce s-a întâmplat, știu că-mi revenisem și începuse să-mi placă acolo la școală. Colegi, colege, alergam, era ca la grădiniță, numai că trebuia să stăm în bănci, cuminți.
N-am strălucit la școală. Am luat numai mențiuni, de obicei prima sau a doua mențiune. Ba chiar în clasa a doua am împușcat premiul trei…
Mi-a plăcut faptul că învățam lucruri noi. Era o altă lume acolo. Aveam fel de fel de cărți, vedeam cum arată musca, cum sunt aripile ei, câți ochi are, unde e america aia, uite-i pe amărâții ăia de pe nuș ce insulă. în jur numai apă, fel de fel de chestii.
Și mintea unui copil, fiind ca un burete, prindea repede informațiile.
Au trecut patru ani și s-a produs dezastrul. M-am mutat la altă școală, mai aproape de casă, mutându-ne în 1989. Un an jumătate mă duceam siungur cu metroul două stații.
Apoi din clasa a 5-a totul a luat-o razna. Aveam mai mulți profesori, niciunul nu semăna cu altul, caractere diferite, metode opuse de predare, șamd.
Aceam numai note de 6-7 la majoritatea materiilor. Apoi în clasa a 6-a m-am mutat la altă școală, la 5 minute de mers pe jos. Adică peste drum. în spatele blocului vecin.
Băieții erau răi, luând bătaie aproape zilnic pentru că mi-era frică să mă bat. Nu pentru că mi-o luam, dar mă temeam că cel caftit de mine vine cu frate-su, cu gașca, cu armata…
Notele la învățătură, Dumnezeu cu mila… Numai doi și 3 la chimie, o materie pe care n-am suportat-o niciodată. Aveam o profesoară care numai de predat nu-i ardea. Nu ne făcea experiențele chimice, din lipsă de fonduri cică, în schimb ne pretindea să le știm pe majoritatea. Cică să vedem în carte ce și cum…
Știu că la istorie aveam note mari, 9 și 10 numai. La aia învățam, cu toate că lipseam joia la ora 12. Atunci era Czarne Chmury și trăgeam chiulul ca să văd episodul.

Prin clasa a 6-a începusem să mă descurc și la engleză, eu în clasa a 3-a făcând doar franceza. Când începeau să vorbească în engleză colegii, juram că e germană. Deh, ambele sunt în fond limbi germanice! Jumătate din limba engleză am învățat-o de la Cartoon Network și MTV!
A dat Domnul și s-a terminat și clasa a 8-a și-am dat la liceu. Unde am scris pe foaia de înscriere doar informatică, altceva n-am completat. Deci dacă nu intram, nu cădeam la altă clasă, ci la alt liceu. Ai mei făcuseră eforturi să-mi pună meditatori la matematică și română. La română eram mai bun, țin minte că-n clasa a 4-a am ajuns la olimpiadă la faza pe oraș, dar n-am vrut să mă duc mai departe…
– Bun, și de ce e atât de importantă trecerea în revistă a vieții tale de la școlar la liceean? mă veți întreba.

Pentru că, odată cu trecerea timpului, cum noi copii ne măream, guvernele se schimbau, și avântul și instruirea profesorilor SCĂDEA…
Am observat că și profesorii începeau să mai lipsească câteodată, sau unii deja nu-și mai dădeau silința să ne învețe. Se uitau în treacăt acasă pe ce trebuiau să ne învețe, apoi ne predau fără chef lecția respectivă. Dacă îți venea să-l întrebi mai știu eu ce, îți spunea să cauți în carte, că în viață nu e cineva să-ți dea mură în gură tot ce vrei, ci trebuie să te descurci singur.

Păi, să mă ierte Dumnezeu, cu așa profesori, nu-mi mai trebuia să știi ceva din materia aia… Liceul s-a terminat și ăla, obținând un 6.54 media generală, fiind prin jumătatea care a luat bacul din prima.
Apoi am dat la facultate, unde erau 200 de locuri și din 150 de inși care au dat, au luat 149. Unul n-a avut șansa. Unii ziceau că le avea cu băutura, eu însă cred că era rupt de droguri…
Anul următor am aflat că liceul în care fusesem eu se umpluse de drogați. Ba și-n timpul meu, un coleg de clasă fumase câteva fumuri de marijuana…
Învățătura s-a dus naibii. Cine avea chef de învățat ceva? Eram deja mari, facultate particulară, profesorii lipseau, noi ieșeam la bere sau la cinema… prăpăd.

Pe zi ce trece văd cum scade nivelul de cultură al copiilor noștri. Văd cum scade pregătirea profesorilor. Înțeleg că au salarii mizere, că după 40 de ani de predat vine un mucos cu BMW tunat, că are ta-su bani și că dacă vrea să mai profeseze trebuie să-i dea ăluia note mari și să-i motiveze grămada de absențe. Lucrurile astea se văd.
Nu e numai vina profesorilor și a sistemului. Este și vina noastră ca părinți. Câteodată lăsăm copiii prea libertini. Unii scăpați din mână de tot. Care ne înjură în față și se încuie în camera lor, amenințându-ne că-și taie venele dacă nu-i lăsăm în pace.
Așa sunt tinerii. Și generațiile trecute au avut oi negre, însă se poate observa cu ușurință că pe vremea noastră treburile erau altfel. Mai bune, mai frumoase.
Cu învățământul, am observat că de la fel de fel de cărți scoase de diferite edituri, unele cu cerințele din programă, altrele fără, nivelul s-a dus rău în jos. Nivelul educației vorbesc.
Ba chiar auzisem zilele trecute că vor să adopte toate materialele ca fiind în format PDF.
Dumnezeule, ce trăznaie e asta? PDF-uri la toate materiile? Lăsați-mă că nu-s păduri pentru foi, nu-s păduri pentru că se fură lemnele (cu acordul autorităților), nu pentru că se printează cărți și manuale!
Considerați-mă de modă veche, însă mie îmi place o carte să o răsfoiesc, să-o simt între degete, să-i simt mirosul ăla de carte nouă, sau chiar de carte prăfuită, citită de zeci de oameni înaintea mea…
Totuși, să-i dau o șansă ideii ăsteia și să văd exact despre ce e vorba.

Primul manual “verde” a fost creat de LectiaVerde.ro, iar aici este acel manual digital.

În caz că vă face probleme downloadul (eu cel puțin nu l-am putut da jos, nu mă pricep deloc la Apple store), se poate downloada direct de la ei: link

L-am descărcat și eu ca să văd ce așa mare chestie. Și spre uimirea mea, am rămas plăcut impresionat. Este colorat în primul rând. Foarte colorat. Mie așa-mi plac toate cărțile. Colorate nene. Nu 15 pagini fără desen,  sau fără liniuță de dialog în cazul unui roman. singurul pe care-l accept fără liniuță de dialog într-o droaie de pagini este Erich Maria Remarque. Singurul scriitor care a reușit să mă impresioneze.

Prin urmare, manualul verde a fost chiar mișto închegat. Cu întrebări, cu răspunsuri, colorat, chiar atractiv. Vă dați seama, dacă m-a atras pe mine, om bătrân, cum îi va atrage pe copii? Cartea e chiar foarte interesantă, ne învață despre natură, despre Terra, despre plante, animale, om, oceane, păduril, munți, stratosferă, atmosferă, nori cummulus și fel de fel de alte năzdrăvenii. Și cum acum stăm 20 de ore cu nasul în monitor, e chiar utilă.
plante
Și ca să răspund la întrebarea pusă de BlogalInitiative:

Dacă în următorii ani copiii se vor arăta interesați de cunoaștere, atunci și profesorii își vor face treaba cu mai mult interes, uitând pentru moment de salariul mizer. Bucuria copiilor va fi o mulțumire sufletească mai mare decât orice leafă. Băieții ăștia cu LectiaVerde au făcut un pas important. Rămâne de văzut ce vor decide copiii, dar mai ales profesorii.

Dacă profesorii nu se vor arăta interesați, poate nu se va adopta în școli ideea. Și ar fi păcat. Am ajunge în următorii 20 de ani semianalfabeți. Ar trebui să scăpăm de ideea învechită că orice tehnologie nouă e periculoasă.

Aceasta postare a fost citita de 2250 ori !

Comments

comments

There are 13 comments left Go To Comment

  1. Toni Parciu /

    Te intreb de ce atata pesimizm OR ce tarisoara mica sau mare is educa copii doar de are cu ce NOI find un opopor civiliza momentan trebuie un STOP invatamant prea multi inteligenti STRICA daca toti ne facem Ingineri ,Doctori sau Jurnalisti or OAMENI de televiziune CINE sa mature gunoiul Domnitelor cine sa curete starzile SE stie frate ca ma inebunesti de CAP o tara cu SARACI are si natalitate TARA cu multi inteligenti se AUTO-destrameaza Adio Fructe ,legume flori curatenie SI inca ceva ff interesant pe cine ar mai MANIPULA bogatasi ,politicieni sa platesaca DARI si sa strige Traiasca Baroni locali ca doar ei ne da NUCI si Bombone aruncate din Pod cum FACEA Tatucul Stalin ,chear nu observi Stalinizm cu FATA democratica de ce vrei au trecut destui ani CHEAR nai ramas cu nimic din Sforaiala tinereti TALE de comunist Vulpoi ce Nota totul pe CARNETEL da securistului si GATA prima si Stat suplimentar ,LA caseria nu stiu carei inteprinderi de nici macar nui stiai Adresa sau ce profil are ca munca ARANI tinerel DOAR in POZA ca la trup esti Babalac bun de INTERNAT la AZIL si acum ca obraznicia ma depasit ca tupeu TE intreb cu ce te ocupi FRATICA ca prea mult esti preocupat de SONDAJE ,poi dacai asa INTREABAMA direct si Spun si ce mananc ziua .cate muieri am tavalit si chear ce nam spus nimanui iti spun TIE sti de ce dar ramane intre noi BAGAMA vere la jilava macar pana ma operez de cataracta CA de ajutor nici popa nu ma imormanteaza pe gratis AM părimarie dar este Saraca ce vrei oras de provincie multi asistati locuri de munca IOC si ca totul sa fie dramatic Eri a BATUT piatara peste OGOARELE din preajma noastra ADIO fructe si legume Graul la culcat la pamant Porumbul compromis ASA ca team lamurit de ce te ROG fa si tu CEVA nobil si atragema intro capcana ARESTEAZAMA cu mascati si Chear de mor JIGARI gay prin VESTIAR oi scapa eu cu obrazul curat ca Adrian nastase Vindecat Medaliat si FORTE de flacau Tomanatic ASA ca mio FACI ca noi fi eu primul si nici ultimul DAT in gat la JUDE.

  2. trofo /

    Nu știu dacă trecerea de la manual pe hârtie la manual electronic o să schimbe sistemul educațional. Tind să cred că cei care învățau din manualul vechi o să învețe și din cel nou, iar cei care nu învățau nu o să se apuce acum pentru că manualul este “pe iPad”.

    1. Spanac / Post Author

      Dacă li s-ar cere, probabil se vor apuca. Nu e numai pe ipad, e pe orice computer. Orice poate sa citească pdf-uri…

  3. Vladimir /

    Mai eu zic ca e foarte bine. Si daca puneau pe tableta exact manualele de pe vremea ta si tot era bine. Ca nu mai cara pustii astia mici rucsaci de 15 kile cu 7 manuale mai groase decat mana lor. Misto initiativa. Mai ales daca le dau si amaratilor care nu si-ar permite altfel o unealta de citit PDF si conectat la internet.

    1. Spanac / Post Author

      Aia da, să le dea tablete cum s-au dat în India. D-alea ieftine ca preț, fără să facă rabat la calitate. Aia da, ar face o chestie mmișto. Însă cine s-o facă? Ministerul Ecucației? Ți-ai găsit…

  4. Ana-Araia /

    Mie, personal, mi se pare nesemnificativ.
    Nu cred ca viitorul educatiei depinde nici de posibilitatea parintilor de a cumpara Ipod-uri copiilor, nici de a Ministerului de a le distribui mai mult sau mai putin gratuit si nici de prezenta manualelor electronice.
    Multi prea multi copii au deja prea multe electronice la indemana. Prea multe ecrane. Televizor, play-station, ipod, tableta – toate astea par atragatoare, e adevarat. Insa efectul pe termen lung este ca ii ecranam de viata.
    Pur si simplu se interpun intre copii si copilarie.

    A citi despre natura in loc sa o traiesti e ca si cum ai invata sa inoti dintr-un manual in loc sa sari in apa…

    Daca as fi profesor de stiintele naturii si as vrea sa ii invat cu adevarat pe copiii despre natura nu as deschide un ecran. As ruga copiii sa se incoloneze frumos si i-as duce in cel mai apropiat parc. Sau la cea mai apropiata ferma. Sau as organiza drumetii in natura.

    Si, bineinteles, as cauta sa organizez o gradina scolara, asa cum au facut cei de la Transition Towns, cu proiectul lor Gradina din curtea scolii.
    Care copii ar sti mai multe despre natura: cei care ar experimenta-o nemijlocit, sau cei care ar doar ar citi un manual, fie el cat de digital?

    1. Spanac / Post Author

      Pe vremea mea, ne scotea doamna învățătoare în excursii d-astea. Aia bucurie de oră. Aici zic despre faptul că oricum copiii stau cu nasu-n tablete. Dar decât să se joace angry birds sau să se uite la filmulețe pe youtube, măcar să învețe ceva. Să vedem ce și cum…

  5. Robert Ilie /

    Bun istoric ai facut. Eu nu plecam de la scoala sa vad serialele, o puneam pe mama sa se uite la ele si apoi imi povestea. 🙂

    1. Spanac / Post Author

      E și aia o modalitate, însă dacă n-avea cine să-mi povestească serialul?

  6. Cojo /

    Sistemul de învăţîmânt are neapărat nevoie de un RESTART, ca să nu zic un UPGRADE. Mai poţi pune ceva RAM, un HDD sau mai shimbi placa video, dar tot acelaşi dinozaur de mult apus este. Nu se pot shimba multe cu un manual digital, dar este un început. Contează ca şi următorii paşi să fie în direcţia bună.

    1. Spanac / Post Author

      E un început, aia zic și eu. Deși până să se upgradeze sistemul de învățământ, , deja va fi expirat. e ca și cum m-aș duce acum și mi-as lua un i3, trecând de la un 2200+. Ceea ce am făcut. Dar deja e depășit i3-ul…

  7. Stefan Alexandrescu /

    „Cea mai mare schimbare ce se va petrece în Ministerul Învăţământului va fi atunci când nu se va schimba nimic..”
    Grigore C. Moisil
    (1906-1973)

    1. Spanac / Post Author

      E-ntr-o continuă neschimbare…

Leave a Reply